O alta definitie a prieteniei (In memoria excursiei mele)

    Ce bine e sa ai parte de prieteni buni care sa-ti fie alaturi oricat de greu ti-ar fi, care sa te ajute la bine si la rau, care sa-ti dea un sfat atunci cand esti trist...
    Dar si mai bine e atunci cand ai prieteni cu care sa Rock'n'Roll baby! Au trecut vreo doua saptamani de atunci, dar abia acum am avut timp sa scriu acest post pentru ca sunt in perioada testelor si ascultarilor si nu prea am timp de bloguri.
  E bestial sa ai cu cine sa iei o gura de..."spirt"(nu se stie cine citeste p-aici), sa ai cu cine sa umbli serile calde pe drumuri dupa ce s-a intunecat de tot si ceasul sta sa bata miezul nopti, sa ai cui sa-i spui cele mai adanci secrete sub forma unui joc fara cenzura, sa ai cu cine juca urmatoarea carte fara moralitate, decenta si nu mai stiu ce mai era, sa ai pe cineva cu care sa te simti Zeu, ma frend!
    Acum vreo doua saptamani am facut o excursie cu fostii mei colegi, identitatea se tine sub lacat, in care m-am simtit stapana lumii. Am fost la Busteni pentru a doua oara in viata mea, prima oara fiind in banchetul de clasa a VIII-a, ne-am cazat frumusel dupa vreo 3-4 ore de drum, cabana ok, camerele ok cu toate ca din paturi pentru doua persoane ne-am trezit cate 3-4 intr-un pat, dar aveam dusuri, dom'le! Si apa calda! Ce poti sa mai doresti?
    Mi-am petrecut noptile dormind cate trei ore si trezindu-ma la ora 7 dimineata pentru ca la rasaritul soarelui toata lumea incepea sa foiasca, sa sune telefoanele si ceilalti colegi care ocupau alte camere sa bata cu putere-n usa. Apoi incepea indreptatul la par (logic) si mancatul ca la un restaurant bun de nimic, dar la care noua ne-a fost drag sa mancam si sa bem. Desigur, noi am cerut 3 Capuccino si 2 Ciocolate si am primit invers, iar daca indrazneai sa ceri cartofi simpli mancai si bataie, vanzatoarea fiind o persoana dulce ca mierea care apoi cred ca o apucau remuscarile de venea inapoi si spunea ca totusi poti sa iei si cartofi simpli. Crucea Caraimanului vazuta in puterea noptii a creat mari controverse, o anume persoana avand impresia ca respectiva Cruce luceste in aer. Pacat ca nu ne-a trecut prin cap sa-i spunem ca noi restul nu o vedem. Desigur, "sucurile" alea multe au fost bune date mana de la mana, la fel ca si Pizza impartita la 2-3 persoane.
    Plimbarile la ora 7 dimineata au priit incredibil de bine, soarele stralucea, vantul adia si era relativ frig, dar bine. Poze, poze si iar poze la greu care sunt postate pe hi5-ul meu cine vrea sa le vada, aici voi pune decat niste poze cu peisajul mirific.
    Noptile lungi au fost un bun motiv de confesiuni la lumina becului de care ne-am bucurat cu totii si nu le-am regretat a doua zi, la fel ca si glumele si bataile cu perne care au devastat camera cabanei si au facut-o pe proprietara sa urle ca suntem niste nesimtiti si ca ii distrugem cabana. Ca de-aia nu mai puteam noi!
    Dansul pinguinului, Ameneito si Macarena ne-au pricinuit ceva probleme, dar la momentul respectiv erau bine-venite.
    Toate astea se datoreaza prietenilor care iti sunt aproape, nu la greu ci la bine, nu sa-ti dea un sfat ci sa asculte ce tampenii spui, nu sa te ajute la greu ci sa te ridice de pe jos atunci cand razi cu lacrimi. Am descoperit lucruri ascunse cum ar fi ca ale mele colege de camera dorm frumos si linistit si ca mananca mult, sper ca nu am sforait eu ca sa le deranjez. Am mai descoperit ce baieti draguti avem si ne-am vazut in momente ciudate si tot ne iubim. Multumesc celor care m-au suportat in excursie! Sper sa repetam curand!

Timpul schimba totul...

    Ati observat vreodata ca oricat am incerca, oricat ne-am stradui, pur si simplu nu putem sa tinem timpul in loc? Intodeauna avem tendinta sa credem ca un lucru foarte frumos poate sa reziste peste timp, peste vant, peste ploaie, peste zapada. Dar nu poate. Oricat ai vrea sa fi copil toata viata, promiti ca vei ramane copil, juri ca nu te vei schimba niciodata si totusi exista un moment in care incepi sa realizezi ca jocurile nu mai ridica atata fericire, ca desenele animate nu mai par asa amuzante si ca basmele nu mai dau impresia ca totul e perfect. Incepi sa vezi greseli in tot ceea ce faci. O mare parte din viata mea m-am gandit ce ciudate pot sa fie unele fete pentru ca isi fac unghiile toate pauzele de la scoala, ca stau cu oglinda in mana sa-si studieze sprancenele si petrec jumate de zi la machiat si indreptat. Ghiciti ce? Si eu fac la fel de vreun an.
    Un alt exemplu usturator sunt programele de desene animate. Parca ieri ne uitam la "Viata cu Louie" si parca azi ne uitam la "Disney" care, evident, nu difuzeaza "Viata cu Louie". Am sperat ca toata viata sa ne uitam la acest desen animat si ce sa vezi? Deschizi intr-o zi televizorul si nu mai e. Trebuie sa-l cauti pe internet.
    Adoram basmele. Citim basme zi si noapte. Ne rugam de bunici sa ne mai spuna odata basmul cu Harap-Alb. Timpul trece. Harap-Alb nu mai e asa de frumos. Parca tot "Singur pe lume" e mai interesant. Parca tot "Marile Sperante" te tine mai rau cu sufletul la gura.
    Ne uitam la filme de desene animate. A doua zi parca ne plac mai mult filmele de groaza,nu? Tot ne mai uitam la filme de animatie, dar doar ca sa ne mai simtim o ora copii.
    Relatiile de dragoste, de prietenie.Nu dispar? Azi am o relatie de dragoste cu cineva. Tine luni intregi si simti ca va dura toata viata. Iti imaginezi cum te casatoresti cu persoana respectiva. Ghici ce? Dupa cateva luni, care doresti sa fie o eternitate, dispare dragostea, dispare focul si relatia poate fi atuncata la gunoi cu toata cadourile si declaratiile de dragoste. Prieteniile la fel. Acum te joci cu cineva, il numesti frate/sora, mori sa te mai joci odata. Si apoi te muti, pleci la facultate, te casatoresti si unde se duc prieteniile? Se transforma in convorbiri ocazionale si intalniri la petreceri onomastice.
    Totul in jurul tau se schimba. Adori o viata un serial, il urmaresti in fiecare zi. Apoi vine o zi in care deschizi televizorul si parca nu iti mai place serialul dupa care mureai. Nu mai ai rabdare sa-l vezi.
    Oamenii se schimba. Omul care l-ai cunoscut intr-un fel, nu mai e acelasi. Te reintalnesti peste ani si ani de zile si vorbiti si va dati seama ca nu mai aveti aceleasi puncte comune si ca oricat ati incerca sa pastrati legatura pur si simplu nu mai puteti.
    Oamenii pier. Imbatranesc si mor. Imbatranim si murim. O persoana care credeai ca va fi pentru todeauna alaturi de tine pleaca si te lasa singur pe lume.
    Oricat ai incerca sa mentii totul la acelasi nivel nu poti.
    Schimbarea mai aduce si fericire uneori. O freza noua te face sa arati mai bine. Un nou prieten te face mai fericit decat ai fost vreodata. Un nou animal aduce iar dragostea si simpatia. O noua slujba te scoate din rutina. Sa recitesti un basm dupa foarte mult timp te face sa visezi. Sa vezi un desen animat dupa ce l-ai cautat ore in sir.
    Schimbarea te scoate din rutina. Dar uneori ar fi mai bine ca pentru o zi sau o saptamana timpul sa stea in loc. Ar fi ca in "Taramul de Nicaieri".

Nimic Nu Vine Niciodata La Timp

Ati observat vreodata ca ceea ce ne dorim cu adevarat nu vine niciodata la timp? Vine ori mai devreme decat vrem, ori mai tarziu. Nu stiu daca ati remarcat sau daca v-ati gandit vreodata la varianta aceasta, dar va spun sigur ca asa e.
Un exemplu simplu: eu cand eram mica nu puteam sa pricep ,oricat imi explica mama, cum naiba recunosc oamenii autobuzele. Adica stiu ca suna tampit, dar voi stiati cum Dumnezeu stiu oamenii care sunt autobuzele corecte care trebuie sa le ia? Erau 19, 13B, 7B, cele de acuma, doar ca nu scria unde mergeau, doar cifrele acelea,nu ma prindeam niciodata. Cand am crescut mai mare, m-am prins eu.
Pana la urma, nici dragostea nu vine niciodata la timp. Vine ori prea devreme, cand nu ti-o doresti din cauza varstei sau mult prea tarziu, atunci cand ai pierdut orice speranta.
Orice cunostinta nu apare cand vrei. Luati de exemplu matematica, ma rog, geniile se exclud, dar sti matematica atunci cand trebuie? Exact dupa ce iti preda lectia. In cele din urma intelegi, da nu-i asa ca abia dupa doi-trei ani realizezi cat de usor era exercitiul ala? Nu e soarta cruda cu noi?
Ba da.
Nu intelegem niciodata de ce mama ne spune sa nu facem aia ca nu e bine, trebuie sa intelegem prea tarziu, atunci cand nu mai are niciun rost, atunci cand am aflat deja de ce nu avem voie sa facem aia sau ailalta.
De ce ceea ce ne dorim vine dupa munca multa si mult timp? De ce nu putem sa facem acel ceva atunci cand vrem? De ce nu ne nastem cu un anumit dar pe care sa-l prelucram? Ca sa te faci dansator, trebuie sa muncesti pana cazi lat, pana sa ajungi cantaret trebuie sa ramai de 10 ori fara voice, sa iei cursuri de o groaza de bani si nici chiar dup-aia nu reusesti chiar unde ai vrea. Trebuie sa facem atatea facultati, masterate, scoli, licee(stiu ca ordinea e ciudata, asa am nimerit). De ce nu avem toti un destin clar? Poate pentru ca ne-am plictisi de moarte. Oricum, nu aici vroiam sa ajung.
Vroiam sa ajung la faptul ca toate la avem ori prea devreme, ori prea tarziu. Asta e viata.