Ce bine e sa ai parte de prieteni buni care sa-ti fie alaturi oricat de greu ti-ar fi, care sa te ajute la bine si la rau, care sa-ti dea un sfat atunci cand esti trist...
Dar si mai bine e atunci cand ai prieteni cu care sa Rock'n'Roll baby! Au trecut vreo doua saptamani de atunci, dar abia acum am avut timp sa scriu acest post pentru ca sunt in perioada testelor si ascultarilor si nu prea am timp de bloguri.
E bestial sa ai cu cine sa iei o gura de..."spirt"(nu se stie cine citeste p-aici), sa ai cu cine sa umbli serile calde pe drumuri dupa ce s-a intunecat de tot si ceasul sta sa bata miezul nopti, sa ai cui sa-i spui cele mai adanci secrete sub forma unui joc fara cenzura, sa ai cu cine juca urmatoarea carte fara moralitate, decenta si nu mai stiu ce mai era, sa ai pe cineva cu care sa te simti Zeu, ma frend!
Acum vreo doua saptamani am facut o excursie cu fostii mei colegi, identitatea se tine sub lacat, in care m-am simtit stapana lumii. Am fost la Busteni pentru a doua oara in viata mea, prima oara fiind in banchetul de clasa a VIII-a, ne-am cazat frumusel dupa vreo 3-4 ore de drum, cabana ok, camerele ok cu toate ca din paturi pentru doua persoane ne-am trezit cate 3-4 intr-un pat, dar aveam dusuri, dom'le! Si apa calda! Ce poti sa mai doresti?
Mi-am petrecut noptile dormind cate trei ore si trezindu-ma la ora 7 dimineata pentru ca la rasaritul soarelui toata lumea incepea sa foiasca, sa sune telefoanele si ceilalti colegi care ocupau alte camere sa bata cu putere-n usa. Apoi incepea indreptatul la par (logic) si mancatul ca la un restaurant bun de nimic, dar la care noua ne-a fost drag sa mancam si sa bem. Desigur, noi am cerut 3 Capuccino si 2 Ciocolate si am primit invers, iar daca indrazneai sa ceri cartofi simpli mancai si bataie, vanzatoarea fiind o persoana dulce ca mierea care apoi cred ca o apucau remuscarile de venea inapoi si spunea ca totusi poti sa iei si cartofi simpli. Crucea Caraimanului vazuta in puterea noptii a creat mari controverse, o anume persoana avand impresia ca respectiva Cruce luceste in aer. Pacat ca nu ne-a trecut prin cap sa-i spunem ca noi restul nu o vedem. Desigur, "sucurile" alea multe au fost bune date mana de la mana, la fel ca si Pizza impartita la 2-3 persoane.
Plimbarile la ora 7 dimineata au priit incredibil de bine, soarele stralucea, vantul adia si era relativ frig, dar bine. Poze, poze si iar poze la greu care sunt postate pe hi5-ul meu cine vrea sa le vada, aici voi pune decat niste poze cu peisajul mirific.
Noptile lungi au fost un bun motiv de confesiuni la lumina becului de care ne-am bucurat cu totii si nu le-am regretat a doua zi, la fel ca si glumele si bataile cu perne care au devastat camera cabanei si au facut-o pe proprietara sa urle ca suntem niste nesimtiti si ca ii distrugem cabana. Ca de-aia nu mai puteam noi!
Dansul pinguinului, Ameneito si Macarena ne-au pricinuit ceva probleme, dar la momentul respectiv erau bine-venite.
Toate astea se datoreaza prietenilor care iti sunt aproape, nu la greu ci la bine, nu sa-ti dea un sfat ci sa asculte ce tampenii spui, nu sa te ajute la greu ci sa te ridice de pe jos atunci cand razi cu lacrimi. Am descoperit lucruri ascunse cum ar fi ca ale mele colege de camera dorm frumos si linistit si ca mananca mult, sper ca nu am sforait eu ca sa le deranjez. Am mai descoperit ce baieti draguti avem si ne-am vazut in momente ciudate si tot ne iubim. Multumesc celor care m-au suportat in excursie! Sper sa repetam curand!
