sâmbătă, 20 noiembrie 2010

Zi ciudata

Si iata ma trezesc intr-un moment nu cu foarte multa inspiratie insa un moment in care chiar vreau sa povestesc ceva.
Astazi, sambata, ma trezesc pe la 10 frumos frumusel, ma uit pe geam si realizez ce zi frumoasa pentru fotografiat este. Si cum vorbisem cu prietena mea Diana sa mergem astazi sa facem poze, am fost foarte fericita.
Pe la 14:40 plec eu de-acasa ca sa fiu la 15 fix pe Exercitiu la Diana. Ajung cu vreo 5 minute inainte si astept la florarie cum eram obisnuita. Doar ca privind in jurul meu, vad intamplator un om care ii trage un picior unui sorecar mic si maro de se rostogoleste bietul caine de trei ori, dupa care ii urla disperat un "misca-te mai repde". Eu sunt o mare iubitoare de animale si in momentul ala deja tremuram de nervi. In sfarsit vine Diana in timp ce eu imi imaginam cum o sa-i dau eu un picior in fund omului aluia. Ma vede Diana nervoasa, ii povestesc si ei si nu stiu cum se nimereste ca atunci cand plecam noi inspre Trivale, omul respectiv trece strada pe partea cu noi. Eu deja faceam pasi rapizi inspre el gata sa-i zic, asa intr-o doara, sa fie fericit ca nu am apucat sa filmez ca il suna protectia animalelor in doua ore maxim. Dar cu cat inaintam, cu atat ma tragea Diana mai in spate si imi spunea sa ma calmez, pana cand am realizat ca nu are rost nici sa-mi racesc gura de pomana nici sa-mi iau bataie de la un animal ca ala.
Mergem mai departe si atunci incepe distractia. Cand treceam pe langa niste case, vad pe unu' trimitand bezele in directia mea. Nu-i mai atrag atentia Dianei ca-mi povestea ceva. Ajungem in Trivale si cand sa coboram pe scari dam de o ceata de "smecheri de cartier" care ne iau cu ce faceti frumoaselor, ce faceti fetelor si ce ochi frumosi ai, m-am indragostit de tine (aia era pentru Diana).
Mai mergem ce mai mergem dupa care mai dam de inca vreo doi in acelasi ritm pe sistem cu ce faceti fetelor si d-alde prostii d-astea, la care eu cu Diana radeam cu lacrimi. Facem noi poze o perioada, ne plimbam prin Trivale (barfim una-alta :D) apoi dam sa ne intoarcem sa plecam. Pee drum, aud doi tipi vorbind in engleza, o engleza prea britanica pentru ca respectivii sa nu fie britanici. Ma holbez fara sa vreau, la care unul din ei imi arunca un "Buna" usor accentuat pe englezeste la care eu replic frumos un "Hello" sa se vada ca-l ajut.
Erau draguti dar m-am blocat. (Tocmai de-asta probabil). In fine. Acolo se termina frumusetea noastra. Trecem 5 minute mai tarziu pe langa un mos care cred ca era ori luat, ori nebun, care ne replica ceva de genul: "Ba fetelor, da' urate sunteti, in special tu, asta blonda!" :)). Sunt profund ofensata de faptul ca m-a facut blonda! Eu=satena cu suvinte blonde. Asteptam sa treaca, dupa care radem cu lacrimi la care Diana: "Si eu credeam ca e un om normal." Ajungem prin centru, in fata bisericii si trece strada cu noi un nene mai sucar asa, mai rocker dar intr-un stil curat, placut. Un "mancator de gunoaie" dormea in spatele unei reclame mari, iar altul, negru si cam chior banguia ca disperatul aratand inspre noi si nenea semi-rocker si banguind ceva ilogic de genul: "Barbat ca asta si femeie de 40 de ani", la care noi ne uitam cam stramb pentru ca indiferent cum aratam noi, ar fi trebuit sa se uite el in oglinda intai ca sa comenteze. Eu cu Diana radeam in continuare chiar si atunci. In rest nu-mi mai amintesc sa se fi mai luat cineva de noi insa foarte multa lume se cam holba la noi, probabil din cauza ca ieseam in evidenta pentru ca radeam si vorbeam de parca nu aveam nici griji, nici datorii. Oamenii sunt prea stresati in ziua de azi, iar majoritatea oamenilor in varsta nu mai suporta deloc adolescentii veseli.
Cam atat din Feeritopia de la mine, noapte buna si dati multe comment-uri! ;)

sâmbătă, 6 noiembrie 2010

Snow Explosion!

Dragi prieteni,
intrucat m-am inscris promoter pentru aceasta petrecere, as vrea sa va comunic informatiile pentru participare. Daca, printr-o ocazie geniala puteti sa scoateti niste bani si vreti sa fugiti in Franta sa va bucurati de o super vacanta (profitand de ski pass-ul pentru cei 1000 de kilometrii de partie, scenele cu mai mult de 25 de DJ si formatii ce va vor tine ocupati 24 de ore pe zi), vreme de o saptamana mai exact intre 29 Ianuarie si 5 Februarie 2011, atunci ar trebui sa incercati la cea mai mare petrecere europeana de iarna, Snow Explosion 2011.
Excursia e foarte accesibila, preturile incepand de la 229 Euro pentru intregul pachet - skipass, cazare, petrecere!
Aici aveti cateva poze si locul de unde puteti face rost de bilete daca sunteti interesati.












 

duminică, 19 septembrie 2010

Viata e o...parasuta.

Viata e o parasuta. Ca sa nu folosesc alta exprimare. Scriu acest post cu riscul de a-mi fi sters contul, totusi, il scriu. Dar daca pe parcursul urmatoarelor zile nu o sa mai gasiti contul meu , sa stiti ce s-a intamplat.
In fine. Ideea este ca mi-am pestrecut ultimele zile realizand ca viata asta nu face din noi decat niste oameni tristi, cu probleme de toate tipurile, cu nefericiri, intodeauna incercand sa gasim cate o solutie la vreo dilema din viata noastra.Gasisem un citat pe care nu mai stiu cine-l spunea si mi-e lene sa caut, ca nu exista un drum usor in viata, dar daca-l gasim, probabil acel drum nu duce nicaieri. Deci viata e o parasuta. Nimic nu luam pe gratis, totul luam si dam ceva la schimb. Viata e un intreg pariu, un schimb, o vanzare sufleteasca.(Nu e prea profund, stiu). Din cand in cand poate ar fi mai bine sa ne asezam pe o piatra si sa ne gandim: "Ce naiba facem? Ce vrem de la viata asta?" Omul cat traieste invata. Dar nu putem sa invatam odata tot? Sa nu mai facem atatea greseli? Sa luam intodeauna decizia corecta? Oamenii mor in jurul nostru, pierdem tot timpul pe cei la care tinem, chiar merita? Nicio dragoste nu mai tine vesnic....De fap, de cativa ani incoace, parca nu mai tine nici 3 luni. Acum cand spunem "un an" parca spunem ca am avut o relatie de 50 de ani. Nu suntem niciodata siguri de ceea ce facem. Tot timpul stam si ne intrebam daca asta e decizia corecta, daca nu ar trebui sa mergem pe alt drum, daca acel drum va fi mai bun? Daca am ratat ce aveam mai bun mergand pe o alta cale? M-am saturat sa-mi pun intrebarea asta. Pentru o secunda as vrea sa fie ca in filme. Sa ne traim viata fara sa ne pese de bani, sa facem tot ceea ce ne dorim fara nicio restrictie,sa nu dam doi bani pe scoala si lectii si ce mai spune profa de nu stiu ce pur si simplu vreau ca dimineata sa ma imbrac, sa imi iau un canret cu mine, aparatul de fotografiat si sa ma duc unde vad cu ochii, sa vizitez tot ceea ce vreau, sa fac ceea ce vreau, sa ma imprietenesc cu niste americani, sa dansez breakdance chiar daca sunt varza la sport, orice. Dar in loc de asta, ne trezim dimineata, mergem la scoala, ne intoarcem ,pierdem vremea pe net, ne facem temele si o luam de la capat. Apoi vine serviciul. alta rutina. Iar familia depinde de noi. Copiii mor de foame. Si iti irosesti viata gandindu-te cati bani mai ai in portofel, sau daca vei ajunge un ratat din cauza facultatii la care esti.
Incetam sa mai vedem magia lucrurilor la o varsta foarte frageda. Intr-o zi vezi intr-o papusa o intreaga persoana, cu o viata, cu o personalitate, cu prieteni si apoi te trezesti intr-o zi si nu mai vezi decat o bucata de plastic aruncata in dulapul cu jucarii. Nu este trist? Eu sunt o fiinta visatoare. Principala mea ocupatie e sa visez. Orice, oricand, oricum. Traiesc din vise pentru ca ele ma fac sa ma simt libera. Acum cativa ani vroiam sa scriu o poveste fantastica pe care aveam senzatia ca o pusesem perfect la punct. Dar nu aveam talentul necesar sa o spun in cuvinte. Acum am talentul,dar parca povestii ii lipseste ceva. Nu e bine pusa la punct, ii lipseste planul, ideea, replicile, situatia de baza, magia. Sau eu mi-am schimbat punctul de vedere si nu mai vad magia din ea? Si sa nu-ti vina sa plangi cand viata nu face decat sa-ti fure magia lucrurilor? Vreau doar sa vad magia lucrurilor pana la sfarsitul vietii. Dar deja incepe sa dispara. Si cand voi avea copii, nici macar nu ii voi intelege cand imi vor spune ca ei vad frumusetea lucrurilor asa cum stiu ca si eu o vedeam la varsta lor. Si o sa-i privesc sceptic si in bataie de joc si o sa le spun sa se trezeasca la realitate pentru ca viata e o parasuta si e cruda, iar ei or sa creada ca asa e bine sa faca, dar nu este. Numaram banii pana la sfaristul vietii si nu stim cand a trecut viata pe langa noi. Si la 50 de ani o sa vrem sa facem bungee jumping. Pentru ca nu am facut la 17 ani.
P.S.: Scuzati absenta de trei luni. Mi-a lipsit inspiratia. Si cheful.
P.S.2:Este trist, stiu. Dar momentan asta sunt eu. Viata e cruda.

joi, 10 iunie 2010

Teorii despre...NIMIC!

Multumiri speciale doamnei profesoare Venera Iacob pentru ca mi-a dat tema asta pentru acasa! :))

Nimicul se poate defini prin ceva ce nu exista. Niciun sunet, niciun zgomot, nicio atingere, nicio reactie. Chiar si atunci cand ne gandim ca nu ne iese nimic, inseamna ca nu ne iese ceea ce vrem. Sau cand spunem ca ceva sau cineva nu a insemnat nimic pentru noi, inseamna ca nu ne-a atins, nu
ne-a schimbat viziunea asupra lucrurilor, nu a avut niciun effect asupra noastra. Atunci cand afirmam ca nu vedem nimic, inseamna ca vedem o mare de negru inaintea ochilor. Daca spunem ca nu vrem nimic, spunem de fapt ca nu dorim ceva in acel moment sau din ceea ce ni se ofera. De fapt vrem ceva. Uneori suntem intrebati de un prieten, un coleg sau de parinti daca avem ceva, daca se intampla ceva cu noi. De multe ori, daca nu vrem sa raspundem la aceasta intrebare, raspundem: „N-am patit nimic.” Ceea ce spunem este, citind in esenta, ca nu vrem sa discutam despre asta, vrem sa ascundem ceea ce ni s-a intamplat. Nimicul ne inconjoara. Dar nu este nimic, ci este intodeauna „ceva”. Peste tot gasim nimic, nimic, nimic, dar sub acel nimic se ascunde o explicatie logica, spusa prin nu vreau acel lucru, sau nu vreau sa vorbesc despre asta, nu mi s-a schimbat parerea in legatura cu aceasta idee, sau orice altceva. E ca si cum ai spune ca negrul este o culoare sau ca sarea nu este sarata.

vineri, 7 mai 2010










La capitolul scris sunt intr-o perioada in care stau foarte prost, adica desi ma chinui de vreo 2 saptamani sa gasesc un subiect despre care sa scriu, ideile nu vor sa-mi vina. Am incercat de cateva ori sa scriu despre niste subiecte si nu mi-am gasit cuvintele. Imi pare rau pentru asta, dar chiar nu mai stiu ca sa scriu. Daca aveti idei, nu ezitati sa-mi spuneti. Pana atunci, va trebui sa va multumiti cu noua mea pasiune pentru fotografie. Sper sa va placa. :D

marți, 20 aprilie 2010

2012

Pur si simplu.
De vreo cativa ani, oamenii se tot chinuie sa gaseasca o data exacta pentru momentul cand lumea se va sfarsi. Prima data a fost in 2000 si se pare ca, desi multi se asteptau sa vina un nor de cenusa (nu fac vreo referire la evenimentele recent aparute) din care sa iasa un duh si sa spuna "Acum veti muri toti" nu prea s-a intamplat asta. Mai nou, se pare ca 2012 da mai multe batai de cap ca 2000, avand in vedere ca pana si regizorii de filme sustin venirea sfarsitului lumii in 2012. Ma refer la filmul cu acelasi nume. Tot in acest film se pare ca, motivul sfarsitului lumii in 2012 este din cauza vulcanului Yellowstone care atunci cand va erupe, va distruge planeta.
O explicatie stiintifica (adaugata ulterior la DVD-ul cu filmul) spune ca (aia o jumatate de ora cat am avut rabdare sa vad) intr-adevar vulcanul Yellowstone va erupe in mod dezastruos candva, insa nu putem sti exact anul. Acest lucru, desi pare sa nu-l ia nimeni in considerare, este mult mai logic. Un alt motiv pentru care lumea se va sfarsi odata si-odata este incalzirea globala, poluarea si chiar criza economica. Insa, in ceea ce ma priveste, nu cred ca poate cineva sa estimeze exact data si ora. (Ar fi totusi amuzant sa se trezeasca totusi un cercetator la o emisiune matinala si sa spuna: Pe 18 Decembrie 2010, la ora 3 fix dupa-amiaza veti muri cu totii. Lasati testamente. Ah, stati asa, n-aveti cui.)
Niste studii se bazeaza pe prezicerile lui Nostradamus, cel mai mare prezicator al tuturor timpurilor, care cica si-a prezis moartea exact. Ei bine, citeam undeva ca 70% dintre predictiile sale s-au adeverit. In plus, el habar nu avea cum urma sa se schimbe lumea dupa moartea lui, asa ca nu are cum sa-si dea seama tinand cont de factorii inconjuratori sa prezica sfarsitul lumii.
Ultimele teorii spun cea mai tare chestie: Ca vine gaura neagra si ne mananca pe toti. Dragii mei prieteni care vad ca ati citit Harry Potter, este imposibil asa ceva. Daca pe mine ma mananca gaura neagra, atunci promit ca in rai fac cinste cu un suc! Si eu am citit Harry Potter, e chiar primul roman pe care l-am citit, e prima mea dragoste, dar asta nu inseamna ca ma duc si-mi cumpar o bagheta si urlu Abracadabra la oricine ma enerveaza, hai sa fim logici. Daca va veni sfarsitul lumii candva, va veni din conditii logice. Mediul inconjurator se va razbuna pe noi. Stiu ca Dumnezeu a facut minuni. Cred in ele. Stiu ca de-a lungul timpului s-au intamplat minuni in diferite locuri ale tarii. Lucruri neexplicabile. Exista astfel de lucruri, eu cred in ele. Dar ar fi chiar culmea sa vina o gaura neagra si sa ne absoarba.
Sfarsitul vine, nu va faceti griji. Dar tot trebuie sa invatati la matematica pentru a trece clasa.

vineri, 2 aprilie 2010

Hobby

Avand in vedere ca am vreo 16 inca, sunt copil, mai exact un copil care nu are un destin clar inaintea lui, care nu s-a hotarat ca va face cu viata lui si incearca sa vada ce i se potriveste mai bine. In ceea ce ma priveste pe mine, am descoperit ca la scris si la ascultat oamenii sunt cea mai buna. Asta cam inseamna ca viitorul meu e scris ori in jurnalism, ori in psihologie. Cu toate astea, eu tot nu sunt hotarata. De aceea imi gasesc diferite hooby-uri. Mai nou imi place fotografia. Intodeauna am avut o simpatie pentru fotografie, doar ca niciodata nu am stiut cum sa o dezvolt. Un alt hobby sunt filmuletele...Cele mai scurte, facute majoritatea din pozele mele, o sa le postez pe-aici, pe Vimeo. Restul, pe Youtube. Am nevoie de parerile voastre ca sa stiu daca ma las sau nu, asa ca, shoot. :))
Ne vedem!
P.S.:Filmuletele de mai jos le-am facut din lipsa de ocupatie si din cauza ca aveam niste poze iesite destul de dragut din experimente cu cerneala in apa si, pasiunea mea cea mai mare, CARTILE. Mai jos puteti vedea o particica din colectia mea de carti. Am multe



It's poison... from Jessica Sylver on Vimeo.



Milions of stories from Jessica Sylver on Vimeo.

sâmbătă, 27 martie 2010

Sa fim eroi pentru ei

In ultima vreme, tot mai mult lucruri rele se intampla. Poate e din cauza venirii lui 2012, poate e din cauza ca asa trebuie sa mearga lucrurile. De-a lungul ultimilor ani, am fost surprinsa sa vad cat de multe locuri sunt inundate si doborate de ape, cate cutremure au loc si mai ales, in cat de multe locuri se intampla astfel de lucruri. Cert este ca in ritmul acesta se apropie sfarsitul lumii, chiar daca, poate, nu in 2012. Multi dintre noi, oamenii normali care nu suntem vedete, oameni recunoscuti sau plini de bani, consideram ca nu putem face nimic pentru ei in afara de a dona niste bani pe la emisiunile de la TV, emisiuni coordonate de vedete care au puterea care noua ne lipseste.
Victimele din Haiti sunt ultimele stiri bomba din pacate pentru ei. Cei de acolo au trait moartea si au supravietuit desi multi dintre ei isi doresc sa nu o fi facut-o. Noi, trebuie sa le schimbam aceste ganduri. Poate suna copilaresc dar noi trebuie "sa-i ajutam sa vada curcubeul din nou".
In afara de victimele din Haiti, mai avem exemple de oameni care nu au sansele pe care le avem noi. Majoritatea acestora traiesc in Africa si, de-a lungul timpului, vedete precum Michael Jackson sau Madonna au incercat sa-i scoata din saracie. Ei inca au nevoie de noi. Prin orice modalitate, noi, putem sa deschidem ochii oamenilor pentru a-i face sa vada ce nu au vazut pana acum.
Si eu sunt una din voi. Nici eu nu-mi pot dona intregul cont (care nici macar nu e al meu, ci al parintilor mei) pentru a salva copiii saraci. Iar alocatia mea ma tem ca nu-i va ajuta. De aceea o sa fac altceva. O sa postez un video facut de mine, poate cineva il va vedea si ii va deschide ochii.
Si mai fac un fel de paranteza ca sa intelegeti ideea: Nu doar Spider-Man si Superman pot fi eroi. Noi toti putem.

For Them from Jessica Sylver on Vimeo.



EI au facut ceva pentru Haiti.





vineri, 12 martie 2010

Romania si Salile de asteptare...

Deci, m-am abtinut prea mult timp sa nu fac o postare de-asta de teama celor ce pot citi acest blog intamplator si sa ma ia la rost. Dar: (pentru ca exista si un mare "dar"). Orice om are o limita.
Orice dentist, doctor etc. bun, are si multi pacienti. Pana aici, perfect normal. Programarile nu sunt intodeauna exacte si la timp, dar asta iar e ceva aproape normal pentru ca nu sti exact ce ai de facut dinainte si cat va dura. Astfel de lucruri nu sunt normale in lumea dinafara acestei tari, dar le acceptam in "Roumainia".
In momentul in care in salile de asteptare sunt mai multi oameni cu tine, aici apare cea mai mare problema. Oamenii din ziua de azi nu fac decat sa-si spele rufele in public ca sa ma exprim asa. Era o vreme cand salile de asteptare si bibliotecile erau locuri sacre in care se facea liniste si fiecare isi facea treaba. Mai nou, mergem la doctor ca sa mai palavragim oleaca cu te miri cine. Si incep toate babustele:" Doamna, si sa va spun, ca fata e plecata...si baiatul s-a casatorit...si cum sa mai stai cu copiii in casa dupa ce s-au casatorit...si am probleme cu "te miri ce" si vomit si lesin...si am o catelusa care sufera asa tare cand plec de-acasaaaa".
Si apoi mai vin persoane mai tinere, mai mari decat mine personal dar cu aceeasi pofa de viata si incep (la telefon bineinteles si cu voce tare sa se auda): Fataaaaa (si nu glumesc) vine ziua lu X fata si vreau fata sa-i cumpar ceva fata. Si am auzit k Y are ceva frumos de vanzare, da merita fata sa cheltui atata?...Fataaaa, mergem la Alice in Tara Minunilor maine?...Fataaaa ma dispera Z ca nu mai are bani si nu stiu ca sa-i fac eu..."
Si apoi si ultima serie: Mama si Copilul care se descalta de fata cu toata lumea si se uita impreuna la pozele de pe telefon si spun cu voce tare ce-au mai facut ele la tara. Si apoi ce s-a mai intamplat la scoala.
Si si mai si apoi: Bonusul:Cuplurile, dom'le! Sa-i auziti cum ies pe usa furiosi ca nu se respecta programarea. Si ea se duce dupa el sau el dupa ea sa se convinga reciproc sa vina inapoi. Si se cearta la geamul usii in timp ce (bineinteles) toata lumea se uita ca la spectacol.
Ma fratilor, intelegem ca va plictisiti. Cu totii ne plictisim. Da luati-va o carte, sau niste casti, sau nu stiu, ceva care sa va distraga atentia. Si mai puneti-va telefoanele alea pe Silentios, ca nu va doare mana sa apasati un buton! Nu trebuie sa auda toata lumea cate litere ai tu intr-un mesaj dupa cate bip-uri face telefonul.

vineri, 26 februarie 2010

Carpe Diem!

...Nu, nu ma dau mare ca stiu latina. Chiar nu stiu.
Cum multi dintre voi probabil ati aflat, "Carpe Diem" provine din latina si inseamna "Traieste Clipa". Cam acesta este si sfatul meu, o luna mai tarziu dupa ce nu am mai scris nimic in lipsa de idei.
Noi, pustii si pustoaicele din ziua de azi, avem o viata aproximativ lipsita de greutati, nu trebuie sa dam la sapa toata ziua si sa muncim pe camp in timp ce ne degera degetele. Nu. Trebuie sa stam 6-7 ore pe zi la scoala, apoi acasa la caldurica. Si avem tupeul sa ne plangem ca trece viata pe langa noi. Haideti sa va spun o noutate: E vina noastra daca trece viata pe langa noi. Pentru ca nu avem altceva de facut decat sa ne traim viata. Sa radem, sa ne plimbam, sa cantam, sa mergem le concerte si in principiu sa facem cam tot ceea ce ne trece prin cap.
Stam sa ne gandim ce-o sa facem maine, daca o sa ne asculte la mate sau nu, daca ne-am scris la engleza sau stam sa copiem in pauze. Daca ne paraseste iubitul/iubita, sau daca a fost bine ca am chiulit de la a3a ora.Fleacuri. Viata e facuta ca sa dai din cap pana ametesti si sa ajungi acasa atat de obosit incat sa nu fi in stare sa te urci in pat, ci sa cazi direct pe covor.
Asa ca haideti sa nu ne mai plangem degeaba si sa le aratam noi celor care au pierdut timpul si au lasat viata sa treaca pe langa ei cum merg lucrurile. Pentru ca apoi facem 25-30 de ani, o sa avem copii, o sa fim "gospodine" si-o sa stam toata ziua inchisi in casa. Apoi o sa ne uitam pe geam intr-o zi insorita cum un grup de adolescenti se duc la un suc impreuna si-o sa ne gandim ca noi, la vremea noastra, in loc sa facem acelasi lucru scriam temele pentru a doua zi. Haideti macar pentru o zi sa nu ne mai gandim ce-ar fi mai bine pentru noi sa facem, ci pur si simplu SA FACEM CEEA CE STIM MAI BINE.
SA NE DISTRAM!!! LET IT BE ROCK!

marți, 19 ianuarie 2010

Un top al celor mai frumoase versuri de melodii

In opinia mea, mai ales la muzica total comerciala care se face in ziua de azi, cred ca putine sunt melodiile care chiar mai au versuri frumoase, artistice, care sa spuna exact ce au de spus. Majoritatea nici macar rima nu au, asa ca o sa va prezint un top 5 al unor melodii ale caror versuri sunt absolut geniale dupa parerea mea si, chiar mai mult, e si o melodie romaneasca. Versurile nu sunt intregi, anumite fragmente lipsesc, le-am scos decat pe cele mai bune.

BEE GEES- I WILL
He may change your world and someday/He may break your heart/And you deserve no better/If you love him I will step aside/I offer this to you/So leave me as I love you still/And if he don't keep you warm/You know I will/You know I will
......................................................................................
And I know that love can't wait/There's a moon and a sun/And a dream that sees me through
A little bit of change and a little bit of desire.../I'm the man in the middle and
The middle man catches fire/But I don't know how to go away/No I don't know how to go away
He became your hero somehow/I became your clown/And you deserve no better but my love/Is here and all I found/I offer this to you/So leave me as I love you still/And if he don't take your heart/You know I will
.......................................................................................................
He will be your king and someday/He may let you down/Follow to the letter that my love is/Real and what I found/I offer it to you/So leave me as I love you still
And if he don't keep you warm/You know I will


BEE GEES- MIRACLES HAPPEN
..........................................................................................................
Close your eyes, don't let go/Don't get lost in the falling snow/Always out of place alone/With someone you're not sure of/Broken wings, don't arrive
It's a storm but you still survive/Gonna take a miracle
So I go around believing you/Say goodnight, stay forever and/Nobody knows how much/I pray for you at night/And miracles happen...
Yesterday/There was nothing in my life worth living for/You were there when I was born/The very strength to carry on/A miracle has come
Hold on tight, call my name/Don't get caught in the midnight rain/Part of me believes in you/You're someone I'm not sure of/Don't look down, I'll be there
Like the wind in the cold night air/I can see a miracle/And through it all we rise and fall/Tear it apart and stay forever/I know where heaven is/And somewhere in-between/miracles happen.

CONNECT-R- NU-TI PIERDE DRAGOSTEA
Poate sa iasa foc si soarele sa arda/Dragostea nu poate sa dispara/Da Da
E acolo undeva/Poate sa cada luna , sa se inece in mare/Viata sa aiba o singura culoare/Da Da/Nu'ti pierde dragostea.

SR-71- HELLO HELLO


Hello Hello/I bring you pictures from the man you used to know/Give in let go
To the words that made you feel you weren't alone/Now it's funny how we find out/Time can solve the mystery but love is only temporary/Hello Hello
The smile on your face is just/For show/Inside you screaming let me goHello Hello/Loneliness doesn't make a sound/Till I heaad back underground
Hello Hello/I bring you pictures from the man you used to know/Give in let go
To the images that made you feel at home/Now it's funny how we find out
How age can change a man/Confused but now I understand
Hello Hello/You're swimming faster than you know/But you can't fight the undertow/Hello Hello
...................................................................................................
The smile on your face is just for show/Inside me you're screaming let me go
Hello Hello/You're swimming faster than you know/But you can't fight the undertow/Hello Hello/Maybe I'll Just say goodbye.

JORDIN SPARKS- TATTOO

I can’t waste time so give it a moment/
I realize nothings broken/No need to worry about everything I’ve done/Live every second like it was my last one
Don’t look back got a new direction/I loved you once, needed protection
You’re still a part of everything I do/You’re on my heart just like a tattoo
Just like a tattoo/I’ll always have you (I'll always have you).
..................................................................................................
If I live every moment/Won’t change any moment/There's still a part of me in you
I will never regret you/Still the memory of you/Marks everything I do.

Astept comentariile voastre. Si ar fi bine sa aveti ceva de spus altfel fac greva de posturi! Just kidding dar vreau parerile voastre fie ca sunt bune fie ca sunt rele! Hai ca rezist! :))

















sâmbătă, 2 ianuarie 2010

School of Life

Fiecare om are cate un hobby, fiecare persoana de pe planeta are cate un lucru care iubeste sa-l faca atat de mult incat este in stare sa faca orice ca sa se poata bucura de acel moment. In cazul meu sunt cartile si filmele. De cand am fost mica, am avut o atractie greu de explicat pentru filme. Cred ca e din cauza ca imi place ideea de existenta a unei lumi paralele in care se pot intampla diferite lucruri, in care oamenii pot sa zboare, in care exista vampiri si varcolaci sau in care exista spioni antrenati sa salveze lumea. Oricum, filmele sunt viata mea. Descarc, vizionez si ma delectez de cate ori am ocazia sa fac asta impreuna cu o punga de floricele si o sticla cu suc (si mai am tupeu sa zic ca vreau sa slabesc). Filmele mele preferate sunt cele de aventura si cele SF. Si am pe cateogrii: filme care imi plac prea mult, filme care imi plac foarte mult, filme care imi plac si filme care imi displac. Iar la prima categorie se incadreaza foarte putine filme. Sunt acele filme pe care le-as urmari over and over de 1000 de ori si nu m-as plictisi niciodata. Acele filme care mi se intepeneste degetul pe buton dak vreau sa schimb. Care ma inspira si ma incanta si ma fac sa inteleg unele lucruri mai bine. Si alea sunt rare. Harry Potter( 3 in mod deosebit), Stapanul Inelelor, Fiica lui D'Artagan si...mai nou, un film care l-am descoperit recent "Scoala Vietii". Nu stiu cati l-ati vazut, banuiesc ca nu prea multi intrucat nu este un film foarte faimos. Dar pe mine m-a bagat in boala. Pe scurt: "Storman" Norman Warner a detinut timp de 43 de ani trofeul pentru Cel mai bun profesor la o scoala primara. La decernarea celui de-al 44-lea premiu, a facut un infarct si a murit pe loc. Intrucat a fost un profesor foarte iubit, s-a considerat ca un astfel de profesor nu se va mai gasi niciodata. S-au inselat. Michael D'Angelo, un novice in arta predatului, vine la aceasta scoala pentru a fi detinatorul catedrei de Istorie, de curand parasita de Storman Warner. Mr.D cum va fi poreclit de catre elevi cateva ore mai tarziu, incepe anul tinand un discurs despre asemanarea scolii cu filmul Star Wars, lucru care ii incanta pe elevii care incep sa-l considere un tip cool care "atunci cand se uita la tine te facea sa te simti si tu cool" si care vine imbracat in adidasi rosii si blugi cand toti profesorii sunt imbracati in costume si care ii trateaza pe toti de parca ar fi prietenii lui si pentru el fiecare zi inseamna o noua aventura, punand in scena diferite reprezentari ale diferitelor momente istorice. Orice elev se considera privilegiat sa fie in clasa lui Mr.D si orice elev care nu este in clasa lui este gelos pe restul. Asta il face pe fiul raposatului Norman Warner sa devina gelos si foarte paranoic, dorind in mod deobsebit ca acum, dupa moartea tatalui sau, sa poata sa mentina traditia familiei de a tine trofeul pentru cel mai bun profesor in familia Warner. Se pare ca ii este insa imposibil, pentru ca Mr.D este favorizat pentru proful anului datorita carismei sale si a imaginatiei cu care isi face orele. Toti elevii si toti profesorii par sa fie sub conducerea imperiului Mr.D. Toti il favorizeaza, profesorul de sport il roaga sa fie antrenor al echipei de baschet, profesoara de Arte se indragosteste de el si toti elevii il privesc ca pe un supererou. Aceste calitati il fac pe Matt Warner sa vina in toiul noptii la scoala pentru a cauta ceva cu care sa-l incrimineze pe Mr.D si mai apoi sa-l urmareasca o zi si-o noapte pentru a vedea ce fel de viata duce. Spre oroarea sa, descopera secretul pe care Mr.D il detine, insa realizeaza ca nu asta isi dorea si ca s-a inselat amarnic, Michael D'Angelo dovedindu-se a fi un inger trimis sa deschida ochii lui Matt Warner. Intelegand tot ce se intampla, Matt incepe sa abordeze stilul lui Mr.D si astfel se face iubit de toti elevii, detinand si el, la fel ca tatal lui, pentru mult timp titlul de cel mai bun profesor. Iar Mr.D...ei bine, va trebui sa vedeti voi filmul ca sa intelegeti.
Este un film foarte bun dupa parerea mea si ar trebui macar sa incercati sa-l urmariti. O sa postez un pic mai jos un trailer si discursul de inceput de an al lui Mr.D (care deasemenea e si foarte frumos, fiind jucat de Ryan Reynolds).