Teorii despre...NIMIC!

Multumiri speciale doamnei profesoare Venera Iacob pentru ca mi-a dat tema asta pentru acasa! :))

Nimicul se poate defini prin ceva ce nu exista. Niciun sunet, niciun zgomot, nicio atingere, nicio reactie. Chiar si atunci cand ne gandim ca nu ne iese nimic, inseamna ca nu ne iese ceea ce vrem. Sau cand spunem ca ceva sau cineva nu a insemnat nimic pentru noi, inseamna ca nu ne-a atins, nu
ne-a schimbat viziunea asupra lucrurilor, nu a avut niciun effect asupra noastra. Atunci cand afirmam ca nu vedem nimic, inseamna ca vedem o mare de negru inaintea ochilor. Daca spunem ca nu vrem nimic, spunem de fapt ca nu dorim ceva in acel moment sau din ceea ce ni se ofera. De fapt vrem ceva. Uneori suntem intrebati de un prieten, un coleg sau de parinti daca avem ceva, daca se intampla ceva cu noi. De multe ori, daca nu vrem sa raspundem la aceasta intrebare, raspundem: „N-am patit nimic.” Ceea ce spunem este, citind in esenta, ca nu vrem sa discutam despre asta, vrem sa ascundem ceea ce ni s-a intamplat. Nimicul ne inconjoara. Dar nu este nimic, ci este intodeauna „ceva”. Peste tot gasim nimic, nimic, nimic, dar sub acel nimic se ascunde o explicatie logica, spusa prin nu vreau acel lucru, sau nu vreau sa vorbesc despre asta, nu mi s-a schimbat parerea in legatura cu aceasta idee, sau orice altceva. E ca si cum ai spune ca negrul este o culoare sau ca sarea nu este sarata.