Ne aflam fata in fata cu o noua productie marca Woody Allen, la fel de impresionanta si de unica precum toate celelalte idei ale lui Woody Allen. Recunosc faptul ca nu prea i-am acordat foarte mare atentie acestui regizor, oricum nu la fel de multa cum le-am dat altora. Insa de la "Midnight in Paris", care m-a facut sa ridic o spranceana in momentul in care am descoperit ce se intampla in fata mea, m-am decis sa casc ochii mai des si sa-i acord atentie subsemnatului. Recunosc, nu am fost prea impresionata initial de "Midnight in Paris". De ce? Pai, de motivul ce urmeaza. Il apreciez pe Woody Allen pentru ideile originale si ma inclin cu respect in fata lui, insa sunt obisnuita cu filmele cu punct culminant si sfarsit sfasietor. Ori el nu merge pe principiul acesta.
"To Rome With Love" insa, m-a impresionat ceva mai mult si, dupa ce-am iesit din ignoranta mea, mi-am prezentat scrisoarea cu scuzele mele sincere filmului "Midnight in Paris". Distributia din "To Rome With Love" este absolut impresionanta, ceea ce ii aduce un nou atuu lui Woody Allen in ochii mei si anume priceperea cu ajutorul careia isi selecteaza actorii exact pe personajele exceptionale pe care le creeaza in mintea lui.
Filmul spune povestea a patru personaje principale si intamplarile ce evolueaza odata cu implicarea acestora in actiunea filmului. De data aceasta nu mai avem o trecere in timp a personajului principal ci, tema filmului prezinta implinirea acelor dorinte care ne macina cel mai puternic. In primul rand il avem pe Roberto Benigni, pe care nu-l mai vazusem de un car de ani in lumina refelctoarelor, insa se pare ca se mentine la fel de talentat ca de la succesul filmului "La vita e bella". Aici joaca rolul lui Leopoldo, un functionar pe care il ignora si il subaprecia toata lumea, pentru ca, ulterior, sa ii acorde toata lumea atentie. Tin sa mentionez de acum ca prea multe detalii nu o sa dau, insa destule cat mintea celor ce citesc sa faca acel "click" si sa fuga la cinema. In al doilea plan ii avem pe Milly si Antonio, dupa parerea mea cele mai neinteresante personaje, care, dupa ce se casatoresc, din cauza caracterelor diferite, considera ca nu si-au implinit dorintele dinainte de casatorie si cauta sa le indeplineasca dupa acest proces, cu toate ca sunt macinati de ideea conform careia vor fi acuzati de "adulter". Acest cuplu este frumos piperat de prezenta lui Penelope Cruz, o prezenta unica, dorita, personalizata in stilul caracteristic fermecator al acesteia. In al treilea plan ii avem pe Jack, rol frumos jucat de Jesse Eisenberg (caruia eu ii zic mai nou, micul Zuckerberg) un tanar arhitect, aflat intr-o relatie cu Sally. Jack il cunoaste pe John, un faimos arhitect, pe care-l invita in casa sa. Actiunea degenereaza mai degraba dubios, cu multe semne de intrebare pana la un punct cand incepi sa zici "aaaaa, interesaaant!". Cumva, Jack e John si John e Jack, in fine, nu am inteles. Sau am inteles?Am promis ca nu dau detalii. In fine, existenta lui Jack e perturbata de frumoasa Monica, interpretata de o actrita pe care nu o mai vazusem de mult, insa care pare sa urce pe culmile gloriei si anume Ellen Page. Aceasta asociere a lui Eisenberg cu Page nu este doar intriganta si plina de chimie, insa ma face sa cred ca totusi tanara generatie nu e pe duca.
Nu in ultimul rand ii avem pe Woody Allen si Judy Davis, in rolurile unor parinti veniti in Italia sa cunoasca pe logodnicul fiicei lor. Ei sunt Phyllis si Jerry, un psihiatru si un producator de muzica clasica, putin mai "avangardist". Toata viata lui, Jerry fusese considerat un pic luat de vant in industria muzicii, deoarece ideile lui de a pune scene de opera intr-o noua lumina erau considerate stupide. In momentul venirii sale in Italia, el este retras la pensie, pe care o aseamana cu o sentinta la moarte, insa i se acorda o noua sansa, sa descopere acel talent care sa-l faca faimos, chiar si pentru putin timp.
Mie personal mi-a placut filmul, mi-a placut ideea originala, distributia perfect aleasa. Replicile bine asezat, Phyllis (Judy Davis) mi se pare un personaj extraordinat, Eisenberg impresioneaza constant, nu mai am ce comenta. Superb.
