Ati observat vreodata ca oricat am incerca, oricat ne-am stradui, pur si simplu nu putem sa tinem timpul in loc? Intodeauna avem tendinta sa credem ca un lucru foarte frumos poate sa reziste peste timp, peste vant, peste ploaie, peste zapada. Dar nu poate. Oricat ai vrea sa fi copil toata viata, promiti ca vei ramane copil, juri ca nu te vei schimba niciodata si totusi exista un moment in care incepi sa realizezi ca jocurile nu mai ridica atata fericire, ca desenele animate nu mai par asa amuzante si ca basmele nu mai dau impresia ca totul e perfect. Incepi sa vezi greseli in tot ceea ce faci. O mare parte din viata mea m-am gandit ce ciudate pot sa fie unele fete pentru ca isi fac unghiile toate pauzele de la scoala, ca stau cu oglinda in mana sa-si studieze sprancenele si petrec jumate de zi la machiat si indreptat. Ghiciti ce? Si eu fac la fel de vreun an.
Un alt exemplu usturator sunt programele de desene animate. Parca ieri ne uitam la "Viata cu Louie" si parca azi ne uitam la "Disney" care, evident, nu difuzeaza "Viata cu Louie". Am sperat ca toata viata sa ne uitam la acest desen animat si ce sa vezi? Deschizi intr-o zi televizorul si nu mai e. Trebuie sa-l cauti pe internet.
Adoram basmele. Citim basme zi si noapte. Ne rugam de bunici sa ne mai spuna odata basmul cu Harap-Alb. Timpul trece. Harap-Alb nu mai e asa de frumos. Parca tot "Singur pe lume" e mai interesant. Parca tot "Marile Sperante" te tine mai rau cu sufletul la gura.
Ne uitam la filme de desene animate. A doua zi parca ne plac mai mult filmele de groaza,nu? Tot ne mai uitam la filme de animatie, dar doar ca sa ne mai simtim o ora copii.
Relatiile de dragoste, de prietenie.Nu dispar? Azi am o relatie de dragoste cu cineva. Tine luni intregi si simti ca va dura toata viata. Iti imaginezi cum te casatoresti cu persoana respectiva. Ghici ce? Dupa cateva luni, care doresti sa fie o eternitate, dispare dragostea, dispare focul si relatia poate fi atuncata la gunoi cu toata cadourile si declaratiile de dragoste. Prieteniile la fel. Acum te joci cu cineva, il numesti frate/sora, mori sa te mai joci odata. Si apoi te muti, pleci la facultate, te casatoresti si unde se duc prieteniile? Se transforma in convorbiri ocazionale si intalniri la petreceri onomastice.
Totul in jurul tau se schimba. Adori o viata un serial, il urmaresti in fiecare zi. Apoi vine o zi in care deschizi televizorul si parca nu iti mai place serialul dupa care mureai. Nu mai ai rabdare sa-l vezi.
Oamenii se schimba. Omul care l-ai cunoscut intr-un fel, nu mai e acelasi. Te reintalnesti peste ani si ani de zile si vorbiti si va dati seama ca nu mai aveti aceleasi puncte comune si ca oricat ati incerca sa pastrati legatura pur si simplu nu mai puteti.
Oamenii pier. Imbatranesc si mor. Imbatranim si murim. O persoana care credeai ca va fi pentru todeauna alaturi de tine pleaca si te lasa singur pe lume.
Oricat ai incerca sa mentii totul la acelasi nivel nu poti.
Schimbarea mai aduce si fericire uneori. O freza noua te face sa arati mai bine. Un nou prieten te face mai fericit decat ai fost vreodata. Un nou animal aduce iar dragostea si simpatia. O noua slujba te scoate din rutina. Sa recitesti un basm dupa foarte mult timp te face sa visezi. Sa vezi un desen animat dupa ce l-ai cautat ore in sir.
Schimbarea te scoate din rutina. Dar uneori ar fi mai bine ca pentru o zi sau o saptamana timpul sa stea in loc. Ar fi ca in "Taramul de Nicaieri".
