Hansel and Gretel: Witch Hunters

 

    Imi incep vacanta de dupa prima mea sesiune, cu filmul intitulat "Hansel si Gretel: Vanatorii de vrajitoare" si, ca sa fie clar, motivul pentru care folosesc varianta tradusa a titlului, este din cauza ca totusi este o traducere corecta, ceea ce mai rar vedem (nu ca titlul ar fi fost greu de tradus).
    Sincer, nici nu stiu de unde sa incep. As putea sa incep sa vorbesc despre povestea relativ slabuta, despre  faptul ca inca nu am inteles daca este sub 15 sau sub 18 ani, despre efectele speciale, sau despre actorii alesi pentru rolurile din poveste.
    Sa o luam pe rand. Povestea stiu ca urmeaza basmul acela dragut despre cei doi fratiori, Hansel si Gretel, care ajung la casuta de turta dulce a vrajitoarei cea rea si o inving pe vrajitoare si basmul se termina ataaaaaaaat de frumos! Dar totusi. Din moment ce acest Tommy Wirkola a decis sa faca o cu totul alta varianta a filmului, indicat ar fi fost sa isi dea un pic mai mult interesul in legatura cu povestioara si sa nu se mentina la acelasi plan plat al subiectului, cu cateva exceptii minore. Cred ca am ras vreo 10 minute la o faza (atentie, poate contine spoilere, desi eu ma chinui sa evit acest lucru!) in care cei doi frati afla ce isi doresc vrajitoarele, dupa ce una din ele le da mura-n gura o informatie vitala, dupa care, cu niste reflexe de oameni ataaaat de inteligenti, domne, Hansel se uita pe niste liste cu nume de copii rapiti (in circa 2 secunde) si vede ca sunt 11 copii, asta dupa ce vrajitoarea mentionase ceva in legatura cu 12 luni, apoi, cu niste reflexe de Sherlock Holmes, isi da seama care este legatura cu cele 12 luni si observa (absolut senzational!) cum lipseste exact un copil nascut in luna aprilie si vai! In tot orasul...tobele, va rog....exista O SINGURA persoana nascuta in luna aprilie. No s**t, Sherlock! Adica si eu puteam sa scriu o idee politista mai inteligenta de-atat.
    Mai am o alta problema. Povestea incepe in orasul natal al lui Hansel si Gretel. Bun. Apoi adevarata poveste, desfasurata pe tot filmul, se continua, dupa muuuulti ani...tot in orasul lor. Atunci de ce naiba Hansel si Gretel sunt asa socati cand afla despre chestia asta? Oh, look, Gretel, this is our old home! Din nou, no s**t, Sherlock! Pana si eu am remarcat asta. Si desigur, incheierea se face...unde? Pai, unde a inceput povestea! Nu ne invartim in cerc? Pai da, pentru ca singura idee inovatoare pe care amicul Tommy a adus-o filmului, a fost reprezentata de niste vrajitoare mai urate, un sabat si niste arme. Si ce arme! Unele care probabil au fost de fapt inventate cam 100 de ani mai tarziu, dar, what the hell? Why not? A, da si punctul forte al "ideii inovatoare": Hansel are diabet si de aceea, mai-mai sa-i scape vrajitoarea din maini!
    Depasim cea mai mare parte a problemei si vorbim despre faptul ca nu stiu sigur daca filmul a fost sub 18 sau sub 15 ani, pentru ca intr-un loc scrie ceva si in altul altceva, efectele speciale au fost bune, pacat ca nu acopera subiectul sec, iar actorii...hm.
    Adevarul este ca am o pasiune pentru Jeremy Renner, care m-a cam impresionat in "Ghost Protocol", dupa care a continuat sa ma impresioneze cu "Avengers" si "Bourne Legacy". Imi place de el, dar sincera sa fiu e un pic prea cumintel pentru un rol atat de dur. S-a chinuit si s-a chinuit bine, dar se putea si mai bine. Cat despre surioara Gretel, interpretata de Gemma Arterton, imi este teama ca nu am mai vazut-o in viata mea, dar pot spune ca a mancat bataie cu stil si eleganta si asta este un lucru apreciabil. Ii dau atentie pentru ca e britanica. De Famke Janssen nu prea am nimic de comentat, sunt o mare fana inca din era Jean Grey si am fost foarte dezamagita cand am descoperit ca in "The Good Wife" este Julianna Margulies si nu ea pentru ca...a mai remarcat cineva cat de bine seamana? Oh well, singura ei problema este ca a aparut prea putin.
    Un ultim comentariu. Apare un troll, pe nume Edward. Still a better fantasy character than Twilight-boy. Nu m-am putut abtine.
    Pana una-alta, dam filmului un 7 pentru ca ne place de Jeremy Renner si Famke Janssen, pentru ca ne place povestea originala cu Hansel si Gretel si pentru ca eu as da lejer un Oscar pentru machiaj, avand in vedere ca Famke (ce-mi place numele asta) tot era draguta cu toata pudra aceea pe fata. Dar probabil iar va castiga vreun film cu Meryl Streep, in care ea este machiata  astfel incat sa arate chiar de varsta ei, cum s-a intamplat anul trecut in "The Iron Lady". Da, inca sunt suparata ca nu a castigat "Harry Potter".

Silver Linings Playbook

    

    Doream sa vad acest film de mult prea mult timp si pur si simplu ori nu aparea si prin orasul meu, ori nu aveam timp sa ma duc sa il vad, asa ca in momentul in care in sfarsit mi-am permis sa-l vad, am alergat ca o gazela si nu-mi pare rau de banii pe care i-am dat pe el. Am mentionat recent am o simpatie pentru scenariile originale (cine nu ar avea, ca tot veni vorba), iar "Silver Linings Playbook" prezinta o idee absolut geniala.

    Pe scurt, este vorba despre Pat (Bradley Cooper), un fost profesor de liceu care are o criza de nervi in momentul in care afla ca sotia sa il inseala cu un alt profesor. Internat pentru 8 luni intr-un spital pentru boli mintale, in momentul in care este scos in spital de catre mama sa, Pat trebuie sa invete sa-si controleze emotiile si sa convietuiasca alaturi de familia si prietenii sai. Spre norocul lui Pat, el nu este singurul tulburat psihic din oras si, in momentul in care o cunoaste pe Tiffany (Jennifer Lawrence), ei invata sa se ajute unul pe celalalt si, in concluzie, incearca sa-si "revina" impreuna. Desigur, Pat nu trebuie sa se lupte doar cu proprii demoni, deoarece insasi tatal sau (Robert DeNiro) are probleme cu nervii si este obsedat de echipa de fotbal "Eagles" pe care pariaza in mod constant.

    "Silver Linings Playbook" prezinta povesti de viata diferite, oameni diferiti cu probleme diferite, casnicii esuate, drumul catre fericire. Deviza lui Pat este sa gandeasca pozitiv pentru a-si putea rezolva viata, insa aceasta deviza intalneste obstacole in permanenta deoarece nimeni din jurul sau nu pare sa creada ca fericirea se poate achizitiona cu atata usurinta. Astfel Pat si Tiffany sunt nevoiti sa invete sa fie fericiti impreuna, deoarece toata lumea ii priveste ca pe niste oameni cu probleme, nimeni nu pare sa aiba incredere in ei si nimeni nu ii sustine in drumul lor catre fericire. In momentul in care se decid sa concureze la un concurs de dans, energia lor se canalizeaza catre un tel care le va aduce sau nu ceea ce-si doresc.

    Sunt foarte impresionata de prestatia ambilor actori. Bradley Cooper imi lasase usor amara impresie ca este facut numai pentru comedii, dar m-am cam inselat si, dupa ce am vazut acest film, mi se pare ca ar fi mai degraba potrivit pentru roluri mai serioase decat pentru roluri de genul "Hangover". Iar despre Jennifer Lawrence pot sa spun ca nu aveam cine stie ce interes pentru ea, desi o stiu atat din "Hunger Games" cat si din "X-Men: First Class", insa nu prea am fost atenta la prestatia ei. Dar in "Silver Linings Playbook" mi s-a parut ca a stiut perfect cum sa se plieze pe personaj, s-a descurcat extraordinar in a fi atat amuzanta cat si rebela sau instabila psihic. Indiferent cum trebuia sa se prezinte, mimica si gesturile ajutau jocul ei actoricesc si il perfectionau. Este intr-adevar un talent nou la Hollywood, dar daca se tine de cariera eu cred ca va avea un viitor stralucit in lumea filmului. 

    Filmul a castigat numeroase premii si este nominalizat la vreo 8 categorii la Oscaruri, din care cred ca vor castiga cateva, desi concurenta este destul de serioasa. De asemenea, Jennifer Lawrence a batut-o (asa cum a tinut sa mentioneze) pe Meryl Streep in cadrul "Golden Globes", castigand premiul pentru "Cea mai buna actrita". Si sa fim seriosi, daca nici asta nu e achievement, atunci care mai este?

    Eu filmului ii dau nota 10, pentru subiect, pentru scenariu, pentru replici si mai ales pentru prestatiile actoricesti. Dar in principiu pentru scenariu original.