Misterioase sunt caile...viitorului

Stateam si ma gandeam aseara, in timp ce ma uitam la un video al lui Michael Jackson, nu mai stiu exact cum ii zicea, in orice caz, era un videoclip foarte vechi pentru ca el era foarte negru si cu parul acela mare si cret care era atat de faimos atunci printre cantaretii de culoare neagra pe acea vreme.
Michael era foarte tanar si foarte vesel, sau cel putin asa parea. Si ma gandeam ca el sigur nu a stiut in timp ce canta acea melodie, ata de vesel si lispit de griji, ce i se va intampla 40 de ani mai tarziu, sau 10, sau 20 sau 3 ani. Nu stim niciodata ce urmeaza sa ni se intample in viata, in timp ce azi vorbim cu o persoana, radem si depanam amintiri, a doua zi putem sa nici nu mai fim in viata. La 5 minute dupa ce ai vorbit cu o persoana poate sa ti se intample ceva si sa nu mai fi...
Niciodata nu putem sa ghicim viitorul chiar daca vrem. Azi suntem nimeni , in timp ce saptamana viitoare putem fi cineva. Azi suntem oameni normali care mergem la concerte, maine putem sa fim noi cei de pe scena. Sau dintr-un film care ne place. Sau sa ne casatorim cu un actor de la Hollywood cum a facut Katie Holmes. S-a indragostit de Tom Cruise cand era mica, acuma e casatorita cu el. Dar putem sa ramanem si acei nimeni care ne-am nascut. Teoria e ca oricine poate schimba lumea daca doreste. Mai trebuie sa ai si conditiile sa schimbi lumea nu doar vointa. Dar daca nu vrei, nu se va intampla. Putem sa fim cineva si decat intre prieteni. Si atunci cand v-om muri, ei sa stea la capataiul nostru. Inseamna sa fi cineva.
Eu de exemplu m-am mirat foarte tare cand anul trecut, la Admiteri scolare, nu aveam decat o sansa mica de a intra la Bilingv Franceza, era sa renunt sa nu-l mai dau deloc pe cel de la Engleza si totusi la admitere am intrat la Engleza. Si nici nu visam la asta!
Sunt sigura ca si voi ati trecut prin chestii asemanatoare...
Niciodata nu poti sti ce ti se poate intampla. Intrebarea e: si daca am putea, ne-ar ajuta sau nu? Ar fi in regula sa sti ce ti se va intampla in fiecare zi, sa nu mai ai impresia necunoscutului, sa sti intodeauna cu cine te vei intalni si ce ti se va intampla? Nu o stim pana nu aflam pe pielea noastra...
Si pana atunci, va mai dura ceva timp

Nu am stiut nici cand am intrat in clasa mea de la liceu, la Stiinte Ale Naturii, 9D, ca intr-un an va trebui sa ma mut. Speram sa pot ramane acolo in cele din urma. Nu am stiut nici ce prieteni buni voi gasi, nici cat de bine o sa ma distrez. Poate ca pentru mine un an de perfectiune a fost de ajuns. Poate inca unul ar fi fost prea mult. Oricum, ei or sa ramana cei mai tari.
Scuzati nostalgia. :))