The Great Gatsby

   

    Incep weekend-ul cu o ecranizare a unui roman clasic scris de F.Scott Fitzgerald si anume "The Great Gatsby". Povestea in sine prezinta nebunia anilor '20 din America, o epoca recunoscuta ca fiind lipsita de o economie echilibrata, reprezentata in schimb de evolutia muzicii jazz, comportament neadecvat si consumare de alcool pe banda rulanta. La inceput nu prea am inteles de ce este marele roman clasic al secolului sau, dar acum inteleg ca probabil din cauza descrierii in esenta si nu in aparenta pe care o ofera Fitzgerald.
    Cartea a fost ecranizata de Baz Luhrmann, avandu-i in rolurile principale pe Leonardo DiCaprio in rolul lui Gatsby, Tobey Maguire in rolul principal, cel al lui Nick Carraway si Carey Mulligan in rolul lui Daisy Buchanan. Nu prea am ce sa comentez despre distributie, decat ca eram putin sceptica inainte sa vad filmul, deoarece, citind carte, nu am fost chiar capabila sa mi-l imaginez pe DiCaprio in rolul lui Gatsby si nici pe Maguire in rolul lui Carraway, dar trebuie sa recunosc ca treaba rea nu au facut. As fi vazut alti actori in rolurile respective, dar, de ce nu?
    Plotul este prezentat din punctul de vedere al lui Nick Carraway, care se afla intr-un sanatoriu pentru depresie si alcoolism si care, la insistentele doctorului, incepe sa povesteasca despre vara sa petrecuta la East Egg, vara in care i-a cunoscut pe oamenii de care avea sa fuga precum vantul. In perioada aceea, fiind tanar si lipsit de experienta, era destul de inocent si vedea New York-ul precum un loc fascinant, locul viselor devenite realitate. Dar dupa o vara petrecuta in Long Island incepe sa inteleaga cum America era patria viciilor, a oamenilor fara inima cu o capacitate extraordinara de a se insela unii pe altii, a oamenilor meschini si fara scrupule care nu si-ar risca rolul in societate pentru nimic in lume. In mijlocul lor, Nick il cunoaste pe milionarul Jay Gatsby, a carui istorie nu i-o cunoaste nimeni, care este mai presus de toti ceilalti prin bunatatea sa, prin dragostea sa si prin comportament. Nick se imprieteneste cu Gatsby si descopera de ce un milionar ca el s-ar muta intr-un loc uitat de lume precum Long Island.
    Mai mult de-atat nu cred ca se poate povesti fara spoilere. Cert este ca este o carte clasica si nu fara un motiv bine intemeiat. De scenariu nu putem comenta prea mult intrucat este bazat aproape exclusiv pe roman, insa este de apreciat ca exista un narator. Eu personal vreau sa stiu ce este in mintea personajelor si nu doar sa vad, ci sa si aud, iar filmele care au narator castiga in fata mea.
    Totusi, recomand sa fie citita si cartea, pentru lamuriri suplimentare si explicatii mai profunde si in principiu consider ca a iesit un film de nota 10, avand in vedere ca s-a urmarit aproape 100% evolutia romanului, ca deja prea multe ecranizari iesisera prost. Recomand cu caldura.

Oz: The Great and Powerful

    "Grozavul si puternicul Oz", cum a fost tradus titlul, se bazeaza pe cartea scrisa de L. Frank Baum, "Vrajitorul din Oz", insa de data aceasta povestea nu mai are in centrul atentiei pe Dorothy si pe catelul ei, Toto, nici pe Leul cel Fricos sau Omul de Tinichea, sau Sperietoarea de ciori, ci il are in centru pe insusi Oz, care nu mai primeste acelasi tratament dur pentru ceea ce este el de fapt, ci este chiar apreciat. Acum, eu cartea am citit-o cu mult timp in urma si filmele le-am vazut cu la fel de mult timp in urma, asa nu mai imi aminesc bine cum a evoluat povestea originala, dar o sa fac un mic rezumat al acestei povesti.
Oz, sau mai bine zis, Oscar Diggs, este un magician de carnaval, un sarlatan caruia ii place sa cucereasca toate fetele si sa le franga inimile, toate cu exceptia uneia, cea mai importanta pentru el, care, insa, ii frange ea inima, casatorindu-se cu altcineva. Intriga povestii apare atunci cand Oz, incercand sa cucereasca alta fata de la circ, este prins si fugarit de prietenul acesteia (un tip tare plin de muschi si cu aspect barbar, ceea ce ma face din nou sa ma intreb de ce unele femei aleg asa ceva). In incercarea de a scapa, Oz se urca intr-un balon cu aer si este luat de tornada si dus in Orasul Smaraldelor. Incepand ca un om egoist, caruia nu ii pasa decat sa fie bogat si faimos, el isi continua calatoria specifica tuturor povestilor si basmelor, de transformare din baiatul rau si imatur in baiatul bun de pus la cratita. Asa ca, ajutat de o maimuta zburatoare si de o fetita de portelan, Oz organizeaza oamenii din taram sa lupte impotriva vrajitoarelor rele, descoperind el insusi alaturi de toti ceilalti, ca sa fii un sarlatan nu e un lucru rau neaparat si ca, folosindu-te de niste lucruri pe care le stii deja, poti inventa ceva maret. Practic urmeaza ideea conform careia stim ca sunt lucruri imposibil de realizat pana cand vine cineva si le realizeaza. Sau cam asa.
    Povestea in sine e interesanta, dar nu prea are nimic original. Cum spuneam, urmeaza principiul basmelor si povestilor si evolutia personajului principal, un fel de fiul cel mic al regelui, care are potential dar mai are multe de invatat. Placut si sincer, nu cred ca ne puteam astepta la altceva, sa fim seriosi. Povestea e un basm si punct.
    Din punctul de vedere al efectelor speciale, toate bune. Frumos reprezentat, colorat si bogat, multe tipuri de personaje, creaturi interesante. Din punctul de vedere al replicilor, nu pot spune ca au lasat de dorit, dar glumele puteau fi lucrate mai bine si flerul actorilor putea sa fie ceva mai calitativ, ceea ce ma readuce la parerea mea ca James Franco (Oz) se pricepe mai bine sa faca filme mai serioase. Mila Kunis mi-a lasat ciudata impresie ca este la primul sau rol, nu neaparat ca eram eu mare fana nici inainte, dar de data asta l-am injurat pe tipul sau tipa care a facut castingul. Chiar si Vrajitoarea cea Buna, Glinda (Michelle Williams) a cam lasat de dorit, fiind o vrajitoare buna cam falsa, precum mamicile acelea perfecte din reclamele pentru mancare pentru bebelusi. In schimb Evanora, Vrajitoarea cea Rea (Rachel Weisz) a fost la fel de geniala ca de obicei, mai ales acum cand nu ii mai uit numele.
    Ceea ce condamn la acest film este ca e putin cam tras de par. De nu amana un sfarsit de-l fac praf. Practic filmul are vreo 5 variante de sfarsit daca putem spune asa. Daca punem pauza dupa fiecare varianta, consideram ca se puteau opri si acolo, ca tot bine iesea. Dar o tot tin intr-o nebunie ametitoare. La fel se intampla si cu inceputul. Cand zici ca gata, a ajuns Oz cu bine si ca s-a dus pericolul, il mai ia odata vantul, ai aterizeaza intr-o cascada, il mai ia iar vantul, il mai ataca ceva. Pana se da jos din balon faci infarct de vreo 4 ori si te mai apuca si plictiseala.
    O alta chestie este insistenta lui Oz, initial ca este vrajitor adevarat si detine un comportament de genul "Ai vazut ce smecher am fost? Ai vazut?" care aminteste de un desen animat, dupa care tot insista ca nu e un vrajitor adevarat, fara sa-si puna capul la contributie si sa vada ca ceea ce stie el din Kansas ESTE magie in comparatie cu ce au vazut locuitorii din Oz. Dar el se presupune ca e un tip inteligent. Se cam contrazice teoria.
    Per total e foarte ok, ii dam un 8 sau cam asa, de dragul lui James Franco si al lui Rachel Weisz, de dragul felului genial in care a fost construita lumea lui Oz, de dragul unei povesti care a strabatut peste ani si ani. Mie mi s-a parut un punct de vedere bun, inovator si interesant.
    P.S.: Daca vreti un film in care sa vedeti calitatea lui Rachel Weisz, recomand "The Deep Blue Sea", un filmulet putin plictisitor, dar in care se vede cam ce poate face Weisz.

Hansel and Gretel: Witch Hunters

 

    Imi incep vacanta de dupa prima mea sesiune, cu filmul intitulat "Hansel si Gretel: Vanatorii de vrajitoare" si, ca sa fie clar, motivul pentru care folosesc varianta tradusa a titlului, este din cauza ca totusi este o traducere corecta, ceea ce mai rar vedem (nu ca titlul ar fi fost greu de tradus).
    Sincer, nici nu stiu de unde sa incep. As putea sa incep sa vorbesc despre povestea relativ slabuta, despre  faptul ca inca nu am inteles daca este sub 15 sau sub 18 ani, despre efectele speciale, sau despre actorii alesi pentru rolurile din poveste.
    Sa o luam pe rand. Povestea stiu ca urmeaza basmul acela dragut despre cei doi fratiori, Hansel si Gretel, care ajung la casuta de turta dulce a vrajitoarei cea rea si o inving pe vrajitoare si basmul se termina ataaaaaaaat de frumos! Dar totusi. Din moment ce acest Tommy Wirkola a decis sa faca o cu totul alta varianta a filmului, indicat ar fi fost sa isi dea un pic mai mult interesul in legatura cu povestioara si sa nu se mentina la acelasi plan plat al subiectului, cu cateva exceptii minore. Cred ca am ras vreo 10 minute la o faza (atentie, poate contine spoilere, desi eu ma chinui sa evit acest lucru!) in care cei doi frati afla ce isi doresc vrajitoarele, dupa ce una din ele le da mura-n gura o informatie vitala, dupa care, cu niste reflexe de oameni ataaaat de inteligenti, domne, Hansel se uita pe niste liste cu nume de copii rapiti (in circa 2 secunde) si vede ca sunt 11 copii, asta dupa ce vrajitoarea mentionase ceva in legatura cu 12 luni, apoi, cu niste reflexe de Sherlock Holmes, isi da seama care este legatura cu cele 12 luni si observa (absolut senzational!) cum lipseste exact un copil nascut in luna aprilie si vai! In tot orasul...tobele, va rog....exista O SINGURA persoana nascuta in luna aprilie. No s**t, Sherlock! Adica si eu puteam sa scriu o idee politista mai inteligenta de-atat.
    Mai am o alta problema. Povestea incepe in orasul natal al lui Hansel si Gretel. Bun. Apoi adevarata poveste, desfasurata pe tot filmul, se continua, dupa muuuulti ani...tot in orasul lor. Atunci de ce naiba Hansel si Gretel sunt asa socati cand afla despre chestia asta? Oh, look, Gretel, this is our old home! Din nou, no s**t, Sherlock! Pana si eu am remarcat asta. Si desigur, incheierea se face...unde? Pai, unde a inceput povestea! Nu ne invartim in cerc? Pai da, pentru ca singura idee inovatoare pe care amicul Tommy a adus-o filmului, a fost reprezentata de niste vrajitoare mai urate, un sabat si niste arme. Si ce arme! Unele care probabil au fost de fapt inventate cam 100 de ani mai tarziu, dar, what the hell? Why not? A, da si punctul forte al "ideii inovatoare": Hansel are diabet si de aceea, mai-mai sa-i scape vrajitoarea din maini!
    Depasim cea mai mare parte a problemei si vorbim despre faptul ca nu stiu sigur daca filmul a fost sub 18 sau sub 15 ani, pentru ca intr-un loc scrie ceva si in altul altceva, efectele speciale au fost bune, pacat ca nu acopera subiectul sec, iar actorii...hm.
    Adevarul este ca am o pasiune pentru Jeremy Renner, care m-a cam impresionat in "Ghost Protocol", dupa care a continuat sa ma impresioneze cu "Avengers" si "Bourne Legacy". Imi place de el, dar sincera sa fiu e un pic prea cumintel pentru un rol atat de dur. S-a chinuit si s-a chinuit bine, dar se putea si mai bine. Cat despre surioara Gretel, interpretata de Gemma Arterton, imi este teama ca nu am mai vazut-o in viata mea, dar pot spune ca a mancat bataie cu stil si eleganta si asta este un lucru apreciabil. Ii dau atentie pentru ca e britanica. De Famke Janssen nu prea am nimic de comentat, sunt o mare fana inca din era Jean Grey si am fost foarte dezamagita cand am descoperit ca in "The Good Wife" este Julianna Margulies si nu ea pentru ca...a mai remarcat cineva cat de bine seamana? Oh well, singura ei problema este ca a aparut prea putin.
    Un ultim comentariu. Apare un troll, pe nume Edward. Still a better fantasy character than Twilight-boy. Nu m-am putut abtine.
    Pana una-alta, dam filmului un 7 pentru ca ne place de Jeremy Renner si Famke Janssen, pentru ca ne place povestea originala cu Hansel si Gretel si pentru ca eu as da lejer un Oscar pentru machiaj, avand in vedere ca Famke (ce-mi place numele asta) tot era draguta cu toata pudra aceea pe fata. Dar probabil iar va castiga vreun film cu Meryl Streep, in care ea este machiata  astfel incat sa arate chiar de varsta ei, cum s-a intamplat anul trecut in "The Iron Lady". Da, inca sunt suparata ca nu a castigat "Harry Potter".

Silver Linings Playbook

    

    Doream sa vad acest film de mult prea mult timp si pur si simplu ori nu aparea si prin orasul meu, ori nu aveam timp sa ma duc sa il vad, asa ca in momentul in care in sfarsit mi-am permis sa-l vad, am alergat ca o gazela si nu-mi pare rau de banii pe care i-am dat pe el. Am mentionat recent am o simpatie pentru scenariile originale (cine nu ar avea, ca tot veni vorba), iar "Silver Linings Playbook" prezinta o idee absolut geniala.

    Pe scurt, este vorba despre Pat (Bradley Cooper), un fost profesor de liceu care are o criza de nervi in momentul in care afla ca sotia sa il inseala cu un alt profesor. Internat pentru 8 luni intr-un spital pentru boli mintale, in momentul in care este scos in spital de catre mama sa, Pat trebuie sa invete sa-si controleze emotiile si sa convietuiasca alaturi de familia si prietenii sai. Spre norocul lui Pat, el nu este singurul tulburat psihic din oras si, in momentul in care o cunoaste pe Tiffany (Jennifer Lawrence), ei invata sa se ajute unul pe celalalt si, in concluzie, incearca sa-si "revina" impreuna. Desigur, Pat nu trebuie sa se lupte doar cu proprii demoni, deoarece insasi tatal sau (Robert DeNiro) are probleme cu nervii si este obsedat de echipa de fotbal "Eagles" pe care pariaza in mod constant.

    "Silver Linings Playbook" prezinta povesti de viata diferite, oameni diferiti cu probleme diferite, casnicii esuate, drumul catre fericire. Deviza lui Pat este sa gandeasca pozitiv pentru a-si putea rezolva viata, insa aceasta deviza intalneste obstacole in permanenta deoarece nimeni din jurul sau nu pare sa creada ca fericirea se poate achizitiona cu atata usurinta. Astfel Pat si Tiffany sunt nevoiti sa invete sa fie fericiti impreuna, deoarece toata lumea ii priveste ca pe niste oameni cu probleme, nimeni nu pare sa aiba incredere in ei si nimeni nu ii sustine in drumul lor catre fericire. In momentul in care se decid sa concureze la un concurs de dans, energia lor se canalizeaza catre un tel care le va aduce sau nu ceea ce-si doresc.

    Sunt foarte impresionata de prestatia ambilor actori. Bradley Cooper imi lasase usor amara impresie ca este facut numai pentru comedii, dar m-am cam inselat si, dupa ce am vazut acest film, mi se pare ca ar fi mai degraba potrivit pentru roluri mai serioase decat pentru roluri de genul "Hangover". Iar despre Jennifer Lawrence pot sa spun ca nu aveam cine stie ce interes pentru ea, desi o stiu atat din "Hunger Games" cat si din "X-Men: First Class", insa nu prea am fost atenta la prestatia ei. Dar in "Silver Linings Playbook" mi s-a parut ca a stiut perfect cum sa se plieze pe personaj, s-a descurcat extraordinar in a fi atat amuzanta cat si rebela sau instabila psihic. Indiferent cum trebuia sa se prezinte, mimica si gesturile ajutau jocul ei actoricesc si il perfectionau. Este intr-adevar un talent nou la Hollywood, dar daca se tine de cariera eu cred ca va avea un viitor stralucit in lumea filmului. 

    Filmul a castigat numeroase premii si este nominalizat la vreo 8 categorii la Oscaruri, din care cred ca vor castiga cateva, desi concurenta este destul de serioasa. De asemenea, Jennifer Lawrence a batut-o (asa cum a tinut sa mentioneze) pe Meryl Streep in cadrul "Golden Globes", castigand premiul pentru "Cea mai buna actrita". Si sa fim seriosi, daca nici asta nu e achievement, atunci care mai este?

    Eu filmului ii dau nota 10, pentru subiect, pentru scenariu, pentru replici si mai ales pentru prestatiile actoricesti. Dar in principiu pentru scenariu original.