The Great Gatsby

   

    Incep weekend-ul cu o ecranizare a unui roman clasic scris de F.Scott Fitzgerald si anume "The Great Gatsby". Povestea in sine prezinta nebunia anilor '20 din America, o epoca recunoscuta ca fiind lipsita de o economie echilibrata, reprezentata in schimb de evolutia muzicii jazz, comportament neadecvat si consumare de alcool pe banda rulanta. La inceput nu prea am inteles de ce este marele roman clasic al secolului sau, dar acum inteleg ca probabil din cauza descrierii in esenta si nu in aparenta pe care o ofera Fitzgerald.
    Cartea a fost ecranizata de Baz Luhrmann, avandu-i in rolurile principale pe Leonardo DiCaprio in rolul lui Gatsby, Tobey Maguire in rolul principal, cel al lui Nick Carraway si Carey Mulligan in rolul lui Daisy Buchanan. Nu prea am ce sa comentez despre distributie, decat ca eram putin sceptica inainte sa vad filmul, deoarece, citind carte, nu am fost chiar capabila sa mi-l imaginez pe DiCaprio in rolul lui Gatsby si nici pe Maguire in rolul lui Carraway, dar trebuie sa recunosc ca treaba rea nu au facut. As fi vazut alti actori in rolurile respective, dar, de ce nu?
    Plotul este prezentat din punctul de vedere al lui Nick Carraway, care se afla intr-un sanatoriu pentru depresie si alcoolism si care, la insistentele doctorului, incepe sa povesteasca despre vara sa petrecuta la East Egg, vara in care i-a cunoscut pe oamenii de care avea sa fuga precum vantul. In perioada aceea, fiind tanar si lipsit de experienta, era destul de inocent si vedea New York-ul precum un loc fascinant, locul viselor devenite realitate. Dar dupa o vara petrecuta in Long Island incepe sa inteleaga cum America era patria viciilor, a oamenilor fara inima cu o capacitate extraordinara de a se insela unii pe altii, a oamenilor meschini si fara scrupule care nu si-ar risca rolul in societate pentru nimic in lume. In mijlocul lor, Nick il cunoaste pe milionarul Jay Gatsby, a carui istorie nu i-o cunoaste nimeni, care este mai presus de toti ceilalti prin bunatatea sa, prin dragostea sa si prin comportament. Nick se imprieteneste cu Gatsby si descopera de ce un milionar ca el s-ar muta intr-un loc uitat de lume precum Long Island.
    Mai mult de-atat nu cred ca se poate povesti fara spoilere. Cert este ca este o carte clasica si nu fara un motiv bine intemeiat. De scenariu nu putem comenta prea mult intrucat este bazat aproape exclusiv pe roman, insa este de apreciat ca exista un narator. Eu personal vreau sa stiu ce este in mintea personajelor si nu doar sa vad, ci sa si aud, iar filmele care au narator castiga in fata mea.
    Totusi, recomand sa fie citita si cartea, pentru lamuriri suplimentare si explicatii mai profunde si in principiu consider ca a iesit un film de nota 10, avand in vedere ca s-a urmarit aproape 100% evolutia romanului, ca deja prea multe ecranizari iesisera prost. Recomand cu caldura.