marți, 15 decembrie 2009

Make it rain, I'm makin' it snow






Niiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiingeeeeeeeeeeeee!!! Si a inceput vacanta cu ocazia asta! Nu e vacanta de vara, dar e vacanta de iarna, iar eu, desi nascuta la sfarsitul verii, consider iarna cea mai frumoasa perioada. E perioada cand ninge, nu mai ploua, e frumos afara, frig, dar frumos si oricand ne putem incalzi batandu-ne cu zapada. E perioada cadourilor de la Mos Craciun, e perioada cand ne petrecem zilele in familie, cu prietenii, cu cei dragi si cantam colinde, facem bradul si il privim de parca ne e cel mai drag lucru si facem tot felul de mancaruri si prajituri si in principiu ne simtim bine.
M-am trezit si eu frumos azi de dimineata si m-am uitat din pat catre fereastra si am zis: "moama alta zi de nimic.Ploua, e frig, ca naiba!". Si ma ridic eu din pat, enervata pe chestia asta si ma uit pe geam si vad ca a nins toata noaptea, ca zapada e relativ maricica si ca totul e alb. Si mi-am inceput ziua bine.
Abia astept sa vina perioada colindelor, sa vad daca am si eu cu cine sa ma duc si anul asta, abia astept sa vad ce-mi aduce mosul si mai ales, abia astept sa fac bradul, care mi-e cel mai drag lucru.
Perioada asta inghetam de frig bine de tot, facem si gripa porcina, mai sti? Dar e frumos! Si oricine zice altceva nu are spiritul Craciunului!
Adevarul e ca nu prea gasesc ce sa scriu, adica gasesc dar nu pot exprima in cuvinte. Ideea e ca abia astept seara de Craciun. Si vreau ca vacanta asta sa fiu alaturi de prietenii si familia mea!
Merry Christmas, Happy Mos Craciun, Vacanta Placuta la toata lumea!
X.O.X.O ALL I WANT FOR CHRISTMAS IS YOU(la plural)

vineri, 20 noiembrie 2009

Crestem o natiune de prosti cu diploma

"Orice analfabet cumpara diplome Nu-i purta stima'n cel mai fericit caz e prost cu diploma".
Am imprumitat un mic citat de la trupa Parazitii pentru a putea arata ca si alti oameni gandesc ce gandesc eu. Si desi eram oricum sigura de asta, mi s-a parut interesant sa incep cu un citat. A fost o chestie de moment. Si mai uitati unul: "E o tara-n care nimic nu e ceea ce pare, te provoc sa recunosti adevarata vloare" (tot de la Parazitii, logic). Treaba e ca nimic din tara asta nu e exact cum pare a fi. Orice regula are o exceptie, orice cuvant dat are o minciuna, orice zambet are o rautate in spate.
Nu e asa ca fara mita in zilele noastre nu mai putem gasi un loc de munca rezonabil, nu mai putem avea un doctor bun de ceva, nu mai putem trece clasa atat de usor? Si cu trecutul clasei e poveste lunga pentru ca pe langa neregularitatea ca foarte multi profesori vor ceva pentru a face o fapta buna,indiferent cat de bun a-i fi, daca profa nu vrea sa-ti dea mai mult de 7 pana nu primeste si altceva, ramai cu impresia ca de 7 esti. Si daca lu ala de 10 ori mai slab ca tine ii da 9 din te miri ce motive, lu mister ala i se urca la cap ca mama ce bun e, hai sa dea si el la Medicina ca e bun la mate, sau la Academie ca e bun la sport, sau la Facultatea de Litere ca are 10 la romana. Si ala bun la mate da si el acolo la o facultate sa se aleaga cu o meserie de bine de rau, ca de, n-a avut note mari la scoala ca sa dea si el la Medicina.
Pai nu am dreptate ca noi crestem o natiune de prosti cu diploma? Ca avem diploma de absolventi, dar capetele nu sunt seci?
In ziua de azi, incultura e mai faimoasa decat cultura. Hopaaaaa! Nimeni nu a observat? Ba da, observam, dar nu facm nimic in legatura cu asta! Majoritatea oamenilor retin mai bine pe baiatul care a dat un sut unui caine decat pe fata care a carat bagajele unei batranele pentru ca ea nu mai putea. Nu vrem sa retinem asta, dar de ce retinem? De ce ne incanta mai mult copilul care face numai tampenii si are numai note proaste si nu ne incanta copilul care vine cu 10 acasa? Pentru ca e mai amuzant ce face celalalt.
Ne amintim mai repede de fata aia care a ramas corijenta decat de fata aia care a treminat cu 9,99 (sa nu zic 10).
Chiar si Puya a scos recent o melodie in care spune asa:"Nu vrem in Bora-Bora, vrem uite aici E un parastas live cu coliva si multi mici Adu floricele, o sticla de Cola". Pai e adevarat ca mai bine facem un gratar in spatele blocului sau in padure si aruncam gunoaiele pe jos decat sa mergem in alta parte si sa trebuiasca sa ne supunem unor reguli: sa nu spargem ceva, sa nu facem mizerie, sa nu facem scandal etc? Mai bine merge intr-o poiana, distrugem mediul inconjurator, umblam dezbracati ca doar e cald afara si bem niste bere. Ca e mai misto asa.
Si, la sfarsitul tuturor chestiilor astora, ne calificam intre noi ca o tara ordonata, ca niste oameni cu bun simt, ca niste oameni care luam BAC-ul una-doua si diplome de absolventi si noi nu stim care e capitala Romaniei. Ce pot sa spun, mie una mi-e usor, iau BAC-ul asa usor! Dar in cap, nu raman cu nimic.
Nu e mai frumos sa ascultam manele la greu, pe Guta, care canta bestial, cu Salam, Peste care nu au avut atata imaginatie cat sa-si ia alt nume decat sa ascultam muzica buna de ceva? Ba daaaaaaaaaaaaaaa!!!
Si ne mai suprinde ca ne-a luat atata timp sa intram in NATO si ca foarte multe din celelalte tari ne considera o tara de tigani!
Scuze celor pe care i-am jignit. Asta e parerea mea si nu o schimb. Dar ganditi-va ca daca v-ati simtit jigniti inseamna ca nici voi nu sunteti prea siguri cu alegerea voastra, altfel nu v-ar deranja cu nimic ce-am zis eu. Pai nu? :->
X.O.X.O You know I love you ;)

joi, 5 noiembrie 2009

STOP! De la capat!

Ati incercat vreodata sa-i intrebati pe parintii vostri daca regreta ceva din ce-au facut si daca le-ar place sa o ia de la capat? Eu i-am intrebat. Si mi-au spus ca nu regreta nimic din ce-au facut si ca ar mai face-o odata daca ar avea ocazia.
Ei bine, eu de exemplu as lua-o de la capat. Stau cateodata si ma gandesc cate sanse sa fac ceva cu viata mea am avut si cate am ratat. Cam pe toate ca sa fiu sincera. Ma gandesc de cate ori m-am injosit fara sa vreau, cate momente super jenante am in viata si din cauza carora mi se face pielea de gaina cand imi amintesc. Ma gandesc cate sanse la fericire am avut si cate am ratat. Cate puteam sa fac cu timpul meu care s-a scurs cu fiecare secunda si care nu se mai intoarce inapoi. Ce ocazii am avut sa ma apuc sa fac ceea ce-mi place de la o varsta frageda si ca nu m-am folosit de ele. Am vrut sa ma fac actrita. N-am avut tupeu. Am vrut sa ma fac veterinar. Cine Dumnezeu a stat sa invete la biologie? Am vrut sa ma fac detectiv. Eee, pe naiba! Cine rezista sa vada sange? Si mai ales, cine sa faca sport ca sa treaca de probe? Vreau sa dau la psihologie da mi se pare mult de tocit. Vreau sa dau la jurnalism. Si ma chinui cu blogul asta. Si e UNICUL lucru care il fac pentru a-mi atinge scopul. De parca eu sunt fata lu' Piersic sa fiu descoperita.
Voi nu ati avut niciodata senzatia ca ati fi putut face ceva ca sa luati totul de la capat? Nu v-ati dorit niciodata sa puteti repeta viata, sau macar anumite moment din viata? Nu v-ati simti niciodata atat de injositi de un lucru incat sa va doriti sa nu se fi intamplat niciodata? Nu v-ar placea sa puteti sa faceti ceva in privinta anumitor lucruri? Dupa o zi in care am luat niste note proaste imi doresc atat de mult sa mai am ocazia sa mai dau o lucrare odata. Cat n-as vrea sa pot lua anumite masuri ca sa nu se intample ceva cu cineva? Sa mai pot sa imi cer scuze odata cuiva caruia nu i-am cerut? Sa mai pot sa mai vad o persoana pe care nu am mai vazut-o de mult. sa nu pierd ocazia asta?
Eu as vrea sa o iau de la capat....Si sa sper ca a doua oara nu voi mai face aceeasi greaseala. Ca a doua oara voi apuca alt drum...ca va fi ceva diferit. Postul e putin trist. Scuze pentru asta. Eu sunt in toane bune dar asa a iesit.

miercuri, 28 octombrie 2009

O alta definitie a prieteniei (In memoria excursiei mele)







    Ce bine e sa ai parte de prieteni buni care sa-ti fie alaturi oricat de greu ti-ar fi, care sa te ajute la bine si la rau, care sa-ti dea un sfat atunci cand esti trist...
    Dar si mai bine e atunci cand ai prieteni cu care sa Rock'n'Roll baby! Au trecut vreo doua saptamani de atunci, dar abia acum am avut timp sa scriu acest post pentru ca sunt in perioada testelor si ascultarilor si nu prea am timp de bloguri.
  E bestial sa ai cu cine sa iei o gura de..."spirt"(nu se stie cine citeste p-aici), sa ai cu cine sa umbli serile calde pe drumuri dupa ce s-a intunecat de tot si ceasul sta sa bata miezul nopti, sa ai cui sa-i spui cele mai adanci secrete sub forma unui joc fara cenzura, sa ai cu cine juca urmatoarea carte fara moralitate, decenta si nu mai stiu ce mai era, sa ai pe cineva cu care sa te simti Zeu, ma frend!
    Acum vreo doua saptamani am facut o excursie cu fostii mei colegi, identitatea se tine sub lacat, in care m-am simtit stapana lumii. Am fost la Busteni pentru a doua oara in viata mea, prima oara fiind in banchetul de clasa a VIII-a, ne-am cazat frumusel dupa vreo 3-4 ore de drum, cabana ok, camerele ok cu toate ca din paturi pentru doua persoane ne-am trezit cate 3-4 intr-un pat, dar aveam dusuri, dom'le! Si apa calda! Ce poti sa mai doresti?
    Mi-am petrecut noptile dormind cate trei ore si trezindu-ma la ora 7 dimineata pentru ca la rasaritul soarelui toata lumea incepea sa foiasca, sa sune telefoanele si ceilalti colegi care ocupau alte camere sa bata cu putere-n usa. Apoi incepea indreptatul la par (logic) si mancatul ca la un restaurant bun de nimic, dar la care noua ne-a fost drag sa mancam si sa bem. Desigur, noi am cerut 3 Capuccino si 2 Ciocolate si am primit invers, iar daca indrazneai sa ceri cartofi simpli mancai si bataie, vanzatoarea fiind o persoana dulce ca mierea care apoi cred ca o apucau remuscarile de venea inapoi si spunea ca totusi poti sa iei si cartofi simpli. Crucea Caraimanului vazuta in puterea noptii a creat mari controverse, o anume persoana avand impresia ca respectiva Cruce luceste in aer. Pacat ca nu ne-a trecut prin cap sa-i spunem ca noi restul nu o vedem. Desigur, "sucurile" alea multe au fost bune date mana de la mana, la fel ca si Pizza impartita la 2-3 persoane.
    Plimbarile la ora 7 dimineata au priit incredibil de bine, soarele stralucea, vantul adia si era relativ frig, dar bine. Poze, poze si iar poze la greu care sunt postate pe hi5-ul meu cine vrea sa le vada, aici voi pune decat niste poze cu peisajul mirific.
    Noptile lungi au fost un bun motiv de confesiuni la lumina becului de care ne-am bucurat cu totii si nu le-am regretat a doua zi, la fel ca si glumele si bataile cu perne care au devastat camera cabanei si au facut-o pe proprietara sa urle ca suntem niste nesimtiti si ca ii distrugem cabana. Ca de-aia nu mai puteam noi!
    Dansul pinguinului, Ameneito si Macarena ne-au pricinuit ceva probleme, dar la momentul respectiv erau bine-venite.
    Toate astea se datoreaza prietenilor care iti sunt aproape, nu la greu ci la bine, nu sa-ti dea un sfat ci sa asculte ce tampenii spui, nu sa te ajute la greu ci sa te ridice de pe jos atunci cand razi cu lacrimi. Am descoperit lucruri ascunse cum ar fi ca ale mele colege de camera dorm frumos si linistit si ca mananca mult, sper ca nu am sforait eu ca sa le deranjez. Am mai descoperit ce baieti draguti avem si ne-am vazut in momente ciudate si tot ne iubim. Multumesc celor care m-au suportat in excursie! Sper sa repetam curand!

miercuri, 14 octombrie 2009

Timpul schimba totul...

    Ati observat vreodata ca oricat am incerca, oricat ne-am stradui, pur si simplu nu putem sa tinem timpul in loc? Intodeauna avem tendinta sa credem ca un lucru foarte frumos poate sa reziste peste timp, peste vant, peste ploaie, peste zapada. Dar nu poate. Oricat ai vrea sa fi copil toata viata, promiti ca vei ramane copil, juri ca nu te vei schimba niciodata si totusi exista un moment in care incepi sa realizezi ca jocurile nu mai ridica atata fericire, ca desenele animate nu mai par asa amuzante si ca basmele nu mai dau impresia ca totul e perfect. Incepi sa vezi greseli in tot ceea ce faci. O mare parte din viata mea m-am gandit ce ciudate pot sa fie unele fete pentru ca isi fac unghiile toate pauzele de la scoala, ca stau cu oglinda in mana sa-si studieze sprancenele si petrec jumate de zi la machiat si indreptat. Ghiciti ce? Si eu fac la fel de vreun an.
    Un alt exemplu usturator sunt programele de desene animate. Parca ieri ne uitam la "Viata cu Louie" si parca azi ne uitam la "Disney" care, evident, nu difuzeaza "Viata cu Louie". Am sperat ca toata viata sa ne uitam la acest desen animat si ce sa vezi? Deschizi intr-o zi televizorul si nu mai e. Trebuie sa-l cauti pe internet.
    Adoram basmele. Citim basme zi si noapte. Ne rugam de bunici sa ne mai spuna odata basmul cu Harap-Alb. Timpul trece. Harap-Alb nu mai e asa de frumos. Parca tot "Singur pe lume" e mai interesant. Parca tot "Marile Sperante" te tine mai rau cu sufletul la gura.
    Ne uitam la filme de desene animate. A doua zi parca ne plac mai mult filmele de groaza,nu? Tot ne mai uitam la filme de animatie, dar doar ca sa ne mai simtim o ora copii.
    Relatiile de dragoste, de prietenie.Nu dispar? Azi am o relatie de dragoste cu cineva. Tine luni intregi si simti ca va dura toata viata. Iti imaginezi cum te casatoresti cu persoana respectiva. Ghici ce? Dupa cateva luni, care doresti sa fie o eternitate, dispare dragostea, dispare focul si relatia poate fi atuncata la gunoi cu toata cadourile si declaratiile de dragoste. Prieteniile la fel. Acum te joci cu cineva, il numesti frate/sora, mori sa te mai joci odata. Si apoi te muti, pleci la facultate, te casatoresti si unde se duc prieteniile? Se transforma in convorbiri ocazionale si intalniri la petreceri onomastice.
    Totul in jurul tau se schimba. Adori o viata un serial, il urmaresti in fiecare zi. Apoi vine o zi in care deschizi televizorul si parca nu iti mai place serialul dupa care mureai. Nu mai ai rabdare sa-l vezi.
    Oamenii se schimba. Omul care l-ai cunoscut intr-un fel, nu mai e acelasi. Te reintalnesti peste ani si ani de zile si vorbiti si va dati seama ca nu mai aveti aceleasi puncte comune si ca oricat ati incerca sa pastrati legatura pur si simplu nu mai puteti.
    Oamenii pier. Imbatranesc si mor. Imbatranim si murim. O persoana care credeai ca va fi pentru todeauna alaturi de tine pleaca si te lasa singur pe lume.
    Oricat ai incerca sa mentii totul la acelasi nivel nu poti.
    Schimbarea mai aduce si fericire uneori. O freza noua te face sa arati mai bine. Un nou prieten te face mai fericit decat ai fost vreodata. Un nou animal aduce iar dragostea si simpatia. O noua slujba te scoate din rutina. Sa recitesti un basm dupa foarte mult timp te face sa visezi. Sa vezi un desen animat dupa ce l-ai cautat ore in sir.
    Schimbarea te scoate din rutina. Dar uneori ar fi mai bine ca pentru o zi sau o saptamana timpul sa stea in loc. Ar fi ca in "Taramul de Nicaieri".

vineri, 2 octombrie 2009

Nimic Nu Vine Niciodata La Timp

Ati observat vreodata ca ceea ce ne dorim cu adevarat nu vine niciodata la timp? Vine ori mai devreme decat vrem, ori mai tarziu. Nu stiu daca ati remarcat sau daca v-ati gandit vreodata la varianta aceasta, dar va spun sigur ca asa e.
Un exemplu simplu: eu cand eram mica nu puteam sa pricep ,oricat imi explica mama, cum naiba recunosc oamenii autobuzele. Adica stiu ca suna tampit, dar voi stiati cum Dumnezeu stiu oamenii care sunt autobuzele corecte care trebuie sa le ia? Erau 19, 13B, 7B, cele de acuma, doar ca nu scria unde mergeau, doar cifrele acelea,nu ma prindeam niciodata. Cand am crescut mai mare, m-am prins eu.
Pana la urma, nici dragostea nu vine niciodata la timp. Vine ori prea devreme, cand nu ti-o doresti din cauza varstei sau mult prea tarziu, atunci cand ai pierdut orice speranta.
Orice cunostinta nu apare cand vrei. Luati de exemplu matematica, ma rog, geniile se exclud, dar sti matematica atunci cand trebuie? Exact dupa ce iti preda lectia. In cele din urma intelegi, da nu-i asa ca abia dupa doi-trei ani realizezi cat de usor era exercitiul ala? Nu e soarta cruda cu noi?
Ba da.
Nu intelegem niciodata de ce mama ne spune sa nu facem aia ca nu e bine, trebuie sa intelegem prea tarziu, atunci cand nu mai are niciun rost, atunci cand am aflat deja de ce nu avem voie sa facem aia sau ailalta.
De ce ceea ce ne dorim vine dupa munca multa si mult timp? De ce nu putem sa facem acel ceva atunci cand vrem? De ce nu ne nastem cu un anumit dar pe care sa-l prelucram? Ca sa te faci dansator, trebuie sa muncesti pana cazi lat, pana sa ajungi cantaret trebuie sa ramai de 10 ori fara voice, sa iei cursuri de o groaza de bani si nici chiar dup-aia nu reusesti chiar unde ai vrea. Trebuie sa facem atatea facultati, masterate, scoli, licee(stiu ca ordinea e ciudata, asa am nimerit). De ce nu avem toti un destin clar? Poate pentru ca ne-am plictisi de moarte. Oricum, nu aici vroiam sa ajung.
Vroiam sa ajung la faptul ca toate la avem ori prea devreme, ori prea tarziu. Asta e viata.

miercuri, 23 septembrie 2009

Grey's Anatomy

    Sunt sigura ca nu sunt singura nebuna dupa planeta care are un anumit film sau serial sau trupa sau orice altceva care ii place atat de mult incat isi doreste sa petreaca fiecare secunda alaturi de personajele filmului sau de componentii trupei respective.
    Din pacate traim intr-o lume in care nu ne putem permite sa ne vedem idolii pe orice strada sau in orice trafic, asa ca trebuie sa visam.
    Dar e doar parerea mea sau cand vine vorba de seriale e mai usor? Intra-adevar, nu poti fi alaturi de oamenii de acolo, dar poti fi alaturi de personajele filmului respectiv. Sa traiesti fiecare secunda din framantarile problemelor lor, sa vezi toate relatiile prin care trec, ce fac la locul de munca si sa simti trecandu-ti prin vene intensitatea situatiei cand ii vezi trecand printr-o situatie grea atunci cand isi risca viata, sa simti cum ti se face pielea de gaina cand se intampla ceva nou, sa plangi cand moare cineva alaturi de ei, sa iti doresti sa treaca un examen si sa trebuiasca sa stepti pana saptamana viitoare sa vezi asta? Nu te simti alaturi de personaje atunci cand simti asta?
    Ei bine si daca nu ai simtit asta, va spun sincer ca Grey's Anatomy e un serial foarte bun sa simti toate astea? Nu mai eu si fanii acestui film stim cum e. Si va spun sincer, cunosc baieti care se uita la acest serial si spun ca e magnific. La prima parere ar putea parea o telenovela, dar sincer, nu este.
    Pe scurt: este vorba de un spital, in care lucreaza o multime de doctori, insa actiunea principala se invarte mai mult in jurul stagiarilor: George O'Malley, Meredith Grey, Izzie Stevens, Alex Karev, Cristina Yang. Acesti stagiari aparent fara importanta in istoria filmului, au cea mai mare importanta. In mijlocul tuturor se afla Meredith care are o istorie destul de ciudata. Tatal ei nu prea se stie sigur cine a fost, insa mama ei e o persoana foarte rea care o uraste pentru ceea ce e, pentru faptul ca ea la varsta fiicei ei era mult mai implinita pe plan profesional, de asemenea se mai confrunta si cu teama de o relatie serioasa asa ca se tot desparte si se impaca de doctorul Derek Shepherd numit si McDreamy, e vorba de multe relatii de asemenea, iar baietilor or sa le placa foarte mult de Alex care trece de la o relatie la alta cam in fiecare zi pana isi gaseste nasul, George e un tim cumintel ,timid, care seamana cu Frodo daca esti atent, indragostit de Meredith, apoi casatorit cu Callie( care apare abia prin sezonul 3), apoi are o relatie cu cea mai buna prietena a lui Izzie si tot asa. Cristina e cea mai buna din anul ei, gata gata sa se casatoreasca cu doctorul visurilor ei, doctorul Burke, in cele din urma nu se mai intampla.
    Suna ca o telenovela, dar nu este. Dati-i o sansa, are noevie de multi fani si sper ca prin acest post sa fac si mai multi pentru ca merita.
    Acum sunt pe la sezonul 5 si credeti-ma, glumele, aventurile, greselile, prostiile, loialitatea dintre stagiari or sa va tina cu sufletul la gura.  Ca fapt divers, e pe TVR1(nu stiu daca am voie sa fac publicitate) lunea, de la ora 22:00. O sa va placa. Daca nu, luati id-ul meu si injurati-ma! Glumesc, va rog, nu.
    Succes! X.O.X.O You know I love you ;).

joi, 10 septembrie 2009

Misterioase sunt caile...viitorului

Stateam si ma gandeam aseara, in timp ce ma uitam la un video al lui Michael Jackson, nu mai stiu exact cum ii zicea, in orice caz, era un videoclip foarte vechi pentru ca el era foarte negru si cu parul acela mare si cret care era atat de faimos atunci printre cantaretii de culoare neagra pe acea vreme.
Michael era foarte tanar si foarte vesel, sau cel putin asa parea. Si ma gandeam ca el sigur nu a stiut in timp ce canta acea melodie, ata de vesel si lispit de griji, ce i se va intampla 40 de ani mai tarziu, sau 10, sau 20 sau 3 ani. Nu stim niciodata ce urmeaza sa ni se intample in viata, in timp ce azi vorbim cu o persoana, radem si depanam amintiri, a doua zi putem sa nici nu mai fim in viata. La 5 minute dupa ce ai vorbit cu o persoana poate sa ti se intample ceva si sa nu mai fi...
Niciodata nu putem sa ghicim viitorul chiar daca vrem. Azi suntem nimeni , in timp ce saptamana viitoare putem fi cineva. Azi suntem oameni normali care mergem la concerte, maine putem sa fim noi cei de pe scena. Sau dintr-un film care ne place. Sau sa ne casatorim cu un actor de la Hollywood cum a facut Katie Holmes. S-a indragostit de Tom Cruise cand era mica, acuma e casatorita cu el. Dar putem sa ramanem si acei nimeni care ne-am nascut. Teoria e ca oricine poate schimba lumea daca doreste. Mai trebuie sa ai si conditiile sa schimbi lumea nu doar vointa. Dar daca nu vrei, nu se va intampla. Putem sa fim cineva si decat intre prieteni. Si atunci cand v-om muri, ei sa stea la capataiul nostru. Inseamna sa fi cineva.
Eu de exemplu m-am mirat foarte tare cand anul trecut, la Admiteri scolare, nu aveam decat o sansa mica de a intra la Bilingv Franceza, era sa renunt sa nu-l mai dau deloc pe cel de la Engleza si totusi la admitere am intrat la Engleza. Si nici nu visam la asta!
Sunt sigura ca si voi ati trecut prin chestii asemanatoare...
Niciodata nu poti sti ce ti se poate intampla. Intrebarea e: si daca am putea, ne-ar ajuta sau nu? Ar fi in regula sa sti ce ti se va intampla in fiecare zi, sa nu mai ai impresia necunoscutului, sa sti intodeauna cu cine te vei intalni si ce ti se va intampla? Nu o stim pana nu aflam pe pielea noastra...
Si pana atunci, va mai dura ceva timp

Nu am stiut nici cand am intrat in clasa mea de la liceu, la Stiinte Ale Naturii, 9D, ca intr-un an va trebui sa ma mut. Speram sa pot ramane acolo in cele din urma. Nu am stiut nici ce prieteni buni voi gasi, nici cat de bine o sa ma distrez. Poate ca pentru mine un an de perfectiune a fost de ajuns. Poate inca unul ar fi fost prea mult. Oricum, ei or sa ramana cei mai tari.
Scuzati nostalgia. :))

luni, 7 septembrie 2009

Ce e cu relatiile astea???

O noua postare cu ajutorul lui Albert...thanks man! ;)
Deci...o chestie pe care vreau sa o subliniez de destul de mult timp da nu prea am stiut cum pentru ca trebuia sa ma mai documentez si mai ales sa-mi aleg cuvintele cu grija sa nu jignesc pe cineva.
Uitati cum vine: Treaba e ca eu nu inteleg cum vine cu relatiile astea amoroase care s-au schimbat radical de pe vremea lu Ceausescu cand regulile erau mai stricte. In primul rand de ce toata lumea inseala? Ma frate, fata/baiat, nu conteaza, daca ti-a placut de persoana respectiva si stai cu ea, de ce te chinui sa o si inseli? De amorul experientei? Poate daca esti destul de cuminte ajunge uneori o relatie pentru experienta...ma rog, ideea pe care vreau sa o scot nu e ca toata lumea ar trebui (de fapt, nimeni) sa aiba o singura relatie in viata, ci mai multe, logic. Dar nu poti sa inseli persoana la care tii pentru ca placi pe altcineva? Doar da-i verde si apoi fa ce vrei...sau o tii pe post de BFF? Pentru ca un BFF poti sa-l gasesti si daca nu esti impreuna cu el/ea. Pur si simplu nu pricep. Nu ca la inceputul secolului 20 cand mama gasea pe unu cu zestre si te obliga sa te casatoresti cu el, nici in varianta cu casatoritu de la prima intalnire nu o cred... Da parca totusi ,lumea prea si-a luat-o in cap. Si mai gasesti la tot pasul si persoanele alea cu fitzeee care te joaca pe degete ca sa te umileasca si poi zice faimosul "da, vreau sa fiu cu tine". Si wazzup cu "Te iubesc" de la prima intalnire cand nu ai mai vazut persoana respectiva decat atunci si inainte la discoteca cand erai beat/a?
De cand relatiile nu se mai bazeaza pe prietenie dinainte...macar asa cat de cat si pe principiul de a nu insela si pe comunicare si gusturi asemanatoare?
Acu relatiile se bazaeaza pe cat de bun/a e persoana cu care vrei sa stai.
Si mai sunt relatiile alea tari de tot de dureaza o saptamana? Eeee naiba! Sigur ca le stiti! Trebuie sa fi auzit macar odata!
Mai sunt si relatiile perfecte care se termina dupa o groaza devreme din motive greu de definit...dar la aia nu ma bag...nu are rost...
Un sfat prietenesc asa: mai ganditi-va cand spuneti "da" pentru ca daca nu stiti sa prtuiti ce aveti, se duce totul de rapa si nu are rost sa insitati! Chiar nu are... Ideea e ca poate nu am dreptate, poate nu am deloc...dar am mai vazut astfel de lucruri... poate mi se pare ciudat din cauza ca eu nu am patit nimic din ce ma deranjeaza acolo...sau cel putin din cate stiu eu ;)
X.O.X.O

sâmbătă, 5 septembrie 2009

O dragoste ciudata:Cum iubesc oamenii animalele

Pe voi nu va socheaza uneori ce dragoste incredibila au unele persoane pentru animalele lor?
Ideea e ca eu am un catel pe care il iubesc foarte tare la tara si cand era mic, obisnuiam sa il invelesc seara cand mergeam la culcare, sa ii dau sa manance din mana si sa-i aprind chibrite cand aveam eu impresia ca ii e frig. Stiu, suna amuzant, copilaresc si prostesc mai ales dar ador animalele. Poate aveti impresia ca aceste detalii cu privire la catelul meu sunt neimportante si ca m-am apucat sa va povestesc viata mea.
Dar nu. Am scris asta ca sa vedeti ca felul in care imi iubesc eu cainele e...chiar o dovada de maturitate comparativ cu alte persoane. O femeie nu stiu exact din ce tara a murit la 87 de ani lasand intreaga ei avere care nu era deloc mica unui caine. Pai ma femeie, ce crezi tu ca poate face un caine cu ditamai averea! Putea sa lase macar cuiva foarte apropiat si in care avea incredere intreaga suma cu conditia sa pastreze cainele pana la moartea acestuia daca il iubea asa tare. Dar sa lase averea cainelui? Cand o sa moara el cui o sa-i revina? Cateilor?
O alta varianta pe care am auzit-o este ca in America, Anglia si mai nou in Rusia porcii ( stiti voi, animalele alea pe care noi le tinem in cocini, le hranim cu mancare din gradina si le dam drumul sa zburde din cand in cand) sunt folositi pe post de animale de companie. Cica primii oameni care au incercat asta au fost George Clooney si Arnold Shwarzennegger care sustin ca acestia nu rod incaltamintea precum caini si nu distrug tapiseria ca pisicile. Asta e o noutate!
Mai exista o varianta mai simplisima dar foaaaarte amuzanta in care Paris Hilton a numit catelul ei Jimi Hendrix. Aici nu sunt sigura, e din dragoste pentru caine ca a vrut sa-l faca faimos sau din cauza ca l-a iubit pe Jimi Hendrix?
Oricum, astea sunt niste ciudatenii. Dar nimic nu o intrece pe prima! :))

Daca nu ma credeti, verificati urmatoarele surse:
http://www.bravonet.ro/top-10-dorinte-bizare-in-testament/2009/08/10/

http://www.animalutze.com/albume/porci-vietnamezi-ca-animale-de-companie.php

Sper ca v-a placut postul...X.O.X.O

miercuri, 2 septembrie 2009

Suflete pereche...sau nu?

    Ma gandeam aseara in timp ce vorbeam cu o prietena de-a mea ca necunoscute sunt caile dragostei!
    Treaba e ca dragostea e ca un labirint...oricat ti-ai dori tu sa fie usoara, cu atat mai grea este de fapt. Mergi, mergi si iar mergi pana iti dai seama ca te-ai impotmolit si iti doresti sa ai ajutor care sa te ajute sa te descurci.
    Uitati cum vad eu lucrurile: intodeauna am avut impresia ca baiatul visurilor mele trebuie sa fie exact opusul meu. Nu ma refer la aspect, desi mie imi plac blonzii si eu sunt bruneta, ma refer la comportamentul sau. Adica eu sunt un copil linistit, cu oarecum putina incredere in mine, sunt prea calma pentru normele de baza, nu vorbesc urat si alte chestii. E, eu vreau un baiat care sa fie opusul meu. Vreau sa fie mandru de el, oarecum arogant, increzator in fortele proprii si, in concluzie total diferit de mine.
    Dar oare asa isi doresc toti? Nu o sa precizez numele celor de la care stiu ce scriu acum, dar o sa va spun: am remarcat ca unele persoane se indragostesc cel mai tare de persoane care sunt identice cu ele. Toata viata poti sa ai impresia ca ti-a placut baiatul/fata aia pe care ai intalnit-o la discoteca, la piata etc. Dar dragostea te trazneste cand ai gasit baiatul/fata aia care e exact ca tine. Se comporta exact ca tine, reactioneaza la certuri exact ca tine, procedeaza in relatii exact cu procedezi si tu. Si totusi cand observi aceste lucruri te enervezi. Te enerveaza acea persoana si felul in care se comporta si totusi il/o placi si mai mult, din ce in ce mai mult. De ce? Pentru ca desi te enerveaza un om exact ca tine, simti o atractie deosebita pentru acea persoana. si pentru prima oara in viata simti ceva mai mult decat o atractie si nu sti de ce. Asta e motivul.
    Se spune ca intr-o relatie unul trebuie sa fie mai asa, unul mai asa. Sunt de acord. Dar oare toata lumea e? Se pare ca exista si exceptii.
    Si, in mod ciudat, nu sunt narcisisti! :))

sâmbătă, 29 august 2009

He will live in our hearts forever

           Nu am fost o mare fana a lu Michael Jackson cat timp a fost in viata. Poate suna ingrozitor pentru marii lui fani, dar adevarul e ca nu cred ca am fost fana li deloc cat timp a fost in viata. Este vina mea in totalitate,stiu asta, dar ideea e ca in 1993-1994 au inceput atacurile la adresa lui, tot cam pe atunci a fost acuzat de atatea lucruri si in ultimii ani a fost ridiculizat in mod crud de catre diferiti aritsti si in diferite emisiuni. Deci, imi pare sincer rau si imi cer scuze fata de fanii lui, dar nu i-am fost fana.
            Insa dupa moartea sa, cand au inceput sa se dea toat melodiile pe toate posturile de televiziune si toate concertele sale, am inceput si eu sa-l cunosc pe Michael Jackson cel din spatele tuturor acuzatiilor si tuturor glumelor. Am inceput sa vad ce fel de om era, cu ce suflet pur si fermecator, cat de multa atentie dadea faptului ca lumea se distruge sub ochii nostri si noi ajutam la asta, cat de mult a incercat sa "Heal the world" si cat s-a straduit sa faca copiii din intreaga lume fericiti cat de mult a fost pedepsit pentru un asemenea act de caritate. Am mai vazut cat de iubit a fost de fani si de toata lumea, cat de faimoase au fost melodiile lui si cat de mult l-au chinuit paparazzi cu intrebari personale ca operatiile facute si copilaria extrem de trista, lucruri care nu erau treaba lor si nici a nimanui altcuiva. Au renuntat sa-l vada pe Michael de pe scena si s-au bagat in viata lui personala incercand sa-l distruga pentru publicitate si bani. Si totusi, fanii i-au fost alaturi. Ii felicit pentru asta.
            Am mai vazut de asemenea si faptul ca a incercat toata viata sa isi traiasca copilaria, am observat ca el intodeauna a ramas un copil in sufletul sau si ca toata lumea a incercat sa ia asta in nume de rau.
            Michael a fost si un tata foarte bun, acest lucru s-a observat si la inmormantarea sa cand fetita lui a plans cu lacrimi care s-au transferat si in ochii nostri.
            Asa ca, astazi cand ar fi implinit 51 de ani, sa fim alaturi de el, pentru ca un inger vede ce se intampla pe pamant.
            Happy Birthday, Michael and R.I.P!!!


Fiti atenti ce era acolo!

miercuri, 26 august 2009

1001 De Nopti

Stateam si ma uitam aseara la faimosul film, vechi dealtfel, cu 1001 de nopti. Cu povestile astea cred ca am crescut multi dintre noi, cu Aladin si lampa fermecata, Sinbad Marinarul, Ali Baba si cei 70 de hoti etc.
Ecranizarea pe care am vazut-o eu nu se lasa mai prejos.Desi cu un ton mai intunecat, povestile sunt redate cu exactitate.Sau cel putin,asa mi s-a parut mie.
Un lucru mi-a atras atentia pentru ca de fapt despre asta vreau sa vorbesc nu despre film, ultima poveste, cea a lui Amin betivul si a sultanului Al-Rasid. Pe langa faptul ca, comportamentul sultanului era foarte asemanator cu al oamenilor din ziua de azi, adica era disperat sa isi bata joc de saracul betiv, am remarcat ca la sfarsit, dupa ce s-a terminat intreaga poveste si Amin l-a omorat pe Al-Rasid, Seherezada a incheiat spunand ceva asemanator cu: Al-Rasid a fost dat uitarii si Amin a devenit unul dintre cei mai buni conducatori din istorie".
Ideea e ca un conducator nu prea poate fi conducator bun decat daca a cunoscut si saracia mai devreme sau mai tarziu. Adica sunt si exceptii desigur, oameni care au fost crescuti cum trebuie si au inteles ca trebuie sa fie modesti si sa puna binele poporului intai, dar cei mai buni sunt cei care au cunoscut saracia sau au incercat sa o cunoasca. Aceia stiu cum e sa nu ai bani de mancare, sa nu poti sa cumperi ceva frumos copilului sau alte detalii de-astea. Pana nu vezi pe pielea ta, nu ai cum sa sti. Asa facuse si Amin. Stia ce greu e sa ai decat 3 parale in buzunar si sa nu cumperi decat bautura din ei. Astfel incat la prima zi petrecuta la palat, in cadrul farsei facuta de Al-Rasid, el a redus din taxe, a dublat salariul armatei si a redus platile la palat. "Nimic extravagant".
     Acest lucru l-a facut cel mai bun conducator.

vineri, 21 august 2009

Green Day...asta spune totul

Everybody say eeeeeeeeeeeeooooooooo!!! Green day sunt cei mai tari. Cand eram mica vedeam videoclipul de la Basket Case  si mi-era frica de ei si in momentul in care am vazut prima oara videoclipul de la American Idiot am stiut ca ei or sa fie Cei Mai Tari pentru mine mult timp de-acum in colo.Asa ca inca din 2003-2004 nu mai stiu exact tot ascult tot ce se poate de la Green Day,dar a fost o data intr-unul dintre concertele pe care le-au sustinut ceva care nu m-a lasat sa-mi iau ochii de pe ei pana cand nu au spus ultimul cuvant. Acel concert e cel sustinut de ei la Live 8(Aid) in 2004 la Berlin cu ocazia strangerii unor fonduri. Pentru aces proces aproape toate trupele faimoase s-au strans in diferite capitale si au sustinut concerte. Printre ei, Green Day. Au fost absolut genial si au indus oamenii in extaz. Urmariti in mod deosebit Partea a3a Minority incepand cu minutul 4:40. Acolo e cea mai tare faza! Sper k v-am incantat. ;)









luni, 17 august 2009

Ce este o prietenie?



Aproape toata viata mea m-am intrebat ce inseamna o prietenie adevarata... Cu totii ne dorim un prieten adevarat, o prietena adevarata, sau mai multi prieteni adevarati. Ideea e ca o prietenie sincera o gasesti mai rar. Intodeauna trebuie sa fie ceva care sa strice totul. Ori persoana respectiva se da pe langa tine pentru ca vrea ceva de la tine, pentru ca ii oferi anumite avantaje, ori pentru ca nu are alt bun prieten si prima persoana care o vede isi spune: el sau ea va fi cel mai bun prieten al meu. Dar exista acele rare situatii in care un prieten adevarat apare chiar cand te astepti mai putin. Si acel prieten iti explica ce este o prietenie fiindu-ti alaturi la bine si la rau, la fel cum si tu ii vei fi lui. Majoritatea fetelor gasesc cel mai bun prieten o fata, la fel cum majoritatea baietilor isi gasesc cel mai bun prieten un baiat. Desigur, poti avea 2 cei mai buni prieteni dintre care sa fie unul baiat si unul fata, nu e exclus.
Citeam odata pe un site, acum cativa ani, ca daca atunci cand mori ai 1 prieten adevarat atunci ai murit un om fericit. Contesta cineva acest lucru? Cum spuneam, cei mai buni prieteni sunt greu de gasit.
Mai exista varianta B, in care parintii sunt cei mai buni prieteni. Nu contest aceasta varianta, sunt foarte de acord de fapt pentru ca pe mine odata cineva ma invata ca singurele doua persoane in care ma pot increde sunt cei doi parinti ai mei.
Mai exista si varianta C, in care sora sau fratele sunt cei mai buni prieteni. Eu nu am nici sora nici frate asa ca nu comentez.
Dar ce este prietenie? Prietenia inseamna sa poti spune ceea ce ai pe suflet in fata acelei persoane si sa nu rada de tine. Sa ai acea incredere ca ii poti spune orice fara sa te ia in ras, fara sa spuna la toata lumea. Inseamna sa te simti in siguranta cand ii vorbesti, sa simti ca te-ar putea sfatui fara ca asta sa ajunga la dezastru. Prieten adevarat este acela care nu-ti intoarce spatele atunci cand ai nevoie si are rabdare cu tine chiar si in cele mai grele momente. Prietenul adevarat este acela care se comporta cu tine frumos, cu care te comporti frumos, dar nu "cu manusi" cum se spune. Prieten e acela care iti iarta slabiciunile si cauta sa le faca avantaje. E cel cu ajutorul caruia treci peste obstacole si temeri. Este cel care intelege ceea ce spui cand nici macar tu nu intelegi. E cel care intodeauna va fi acolo pentru tine.

          O sa adaug niste citate care nu sunt inventate de mine, dar care m-au invatat definitia unei prietenii cand le-am citit.

1.Daca trebuie sa mori inaintea mea intreaba daca poti sa iei cu tine un prieten
2.Un prieten adevarat este alaturi atunci cand tot restul lumii te-a parasit
3.Daca atunci cand mori ai 5 prieteni adevarati atunci ai avut o viata minunata
4.Daca toti prietenii mei ar sari de pe un pod eu nu as sari cu ei ci as sta jos ca sa-i prind
5.Tine un prieten adevarat cu ambele maini
6.Eu ma bazez pe tine si tu te bazezi pe mine si totul este bine
7.Nu merge inainea mea ca nu te pot urma, nu merge in urma mea ca nu te pot ghida, mergi alaturi de mine si fi prietenul meu
8.Toti aud ceea ce spui.Prietenii asculta ceea ce spui, adevaratii prieteni asculta si ceea ce nu spui.
9.Prieten este acela care stie cantecul inimii tale si il poate canta atunci cand tu ai uitat versurile.
10.Daca traiesti 100 de ani, imi doresc sa traiesc minus o zi ca sa nu raman fara tine.

Concluzie: Aveti un prieten adevarat?

vineri, 14 august 2009

Cea mai bestiala reclama...o ador...watch it ;)

Cum sa cresti un copil in 4 zile

Cum sa cresti un copil in patru zile...Nici eu nu sunt maestra in crestere de copii, de fapt nu ma pricep aproape deloc, avand in vedere ca nu prea am trait pe langa copii mici decat de vreo 4 ani, inainte nici nu mai vorbesc ca nu eram in stare.
Dar am reusit, petrecand 4 zile la tara( dupa cum se observa, cifra 4 ma inconjoara foarte des :D) cu mama care e geniala in materie de copii.
Un foarte important lucru in cresterea de copii este faptul ca trebuie sa ai foarte multa rabdare, cand zic foarte mult pai inseamna exagerat de multa. Copiii sunt mici ,nu stiu prea multe si Slava Domnului nimeni nu-i invinuieste pentru asta. Ideea e ca trebuie educati cu foarte multa atentie, trebuie sa-i faci sa te asculte atunci cand le explici un lucru si aceste chestii nu se pot explica unui copil mic asa cum i le explici unui om in toata firea. Sunt necesare diferite contexte si expresii, vorbe calde si mai ales sa faci copilul sa inteleaga ca el este in centrul atentiei si spre binele lui faci tot ceea ce faci. Tonul vocii trebuie schimbat, sa fie usor mieros, care sa inspire incredere. Si mai ales, trebuie sa te cobori la mintea copilului. Ceea ce este foarte interesant la copiii mici este ca au o imaginatie exagerat de bogata, in orice lucru gasesc o jucarie (bete, pietre, iarba etc.), orice lucru ii atrage atentia. Asa ca trebuie sa te gandesti la toate variantele folosirii unei jucarii de catre un copil. Indiferent cu ce se joaca, tu trebuie sa fi cu un pas inaintea lui ca sa ai grija sa nu pateasca ceva nedorit. Cu mancarea e si cu aia alta poveste. Nu poti pur si simplu sa-i dai ciorba si sa te astepti sa manance cu pofta. Sunt necesare scamatorii si explicatii lungi si interminabile care pot da sau nu rezultate in cele din urma.
  Eu nu le am deloc cu toate astea. Dar mama mea se pricepe. Nu stiu daca ce am scris ajuta pe cineva dar la mama a mers cand a incercat toate astea cu verisoara mea de 2 ani. Succes altor persoane oricum daca i-a ajutat cu ceva ce am scris eu.

duminică, 9 august 2009

Friends-Un film pentru sufletul tuturor




Cred ca toata lumea a urmarit cel putin odata seriale de comedie pe care le gasiti intamplator in timp ce butonati telecomanda televizorului in momente de plictiseala totala. Fiecare a gasit cate ceva care sa-i placa, sunt sigura, mai ales ca americanii sunt foarte priceputi la astfel de lucruri. Aceste seriale la care ma refer eu nu sunt telenovelele asa ca sa nu intelegeti gresit. Vorbesc de seriale precum "Gossip Girl" care a prins foarte bine la noi sau "Grey's anatomy", "Two and a half men", "The 4400" sau altele.Cele de mai sus toate le ador si eu. Grey's anatomy e chiar preferatul meu...
Dar eu de fapt vreau sa vorbesc azi despre un alt serial pe care il urmaresc de vre-un an, este foarte vechi, s-a terminat prin 2004 mi se pare dupa o existenta de 10 ani. Ghiceste cineva la care ma refer? Ma refer la "Friends" sau "Prietenii tai" in romana care a fost difuzat pe Pro Cinema pe parcursul ultimului an...cu aproximatie.
Acest Tv Show l-am urmarit neincetat facand orice ca sa-l prind inclusiv venind mai devreme de la concerte, facndu-mi baie in 20 de minute si alte lucruri asemanatoare. Sa va fac un mic rezumat: Este vorba de 6 prieteni Joey Tribbiani, Ross Geller, Chandler Bing,Rachel Green,Monica Geller si Phoebe Buffay. Acesti 6 oameni sunt niste caractere toatal diferite unul e foarte aerian, altul face niste glume proaste, altul este un tocilar obsedat de dinozauri, Monica e obsedata de curatenie ca doar d-aia e soar lui Ross, Phoebe orice spune este ceva ce nu are nicio legatura cu conversatia, iar Rachel este un fel de printesa crescuta in puf care invata sa se descurce la New York. Pe parcursul anilor ei se tot intalnesc cu alte persoane pana sa-si dea seama ca persoanele iubite sunt in fata lor. In cele din urma Chandler se indragosteste de Monica si incearca sa tina relatia ascunsa pana cand toata lumea afla adevarul, apoi se casatoresc si mai tarziu infiaza un copil care pana la urma devin 2 copii, persoana de la care infiau facand gemeni. Ross si Rachel se indragostesc aproape de la inceput pentru ca Ross o iubea din liceu pe Rachel, dar se despart curand, prin sezonul 9 fac o fetita Emma dupa o aventura de o noapte si in ultimul episod se impaca, Rachel renuntand sa plece la Paris unde primise o slujba pentru a-si creste familia la New York cu Ross. In cele din urma cuplul Bing se muta in afara orasului la o casa frumoasa, Phoebe se casatoreste cu prima ei relatie serioasa si anume Mike Hannigan un cantaret de pian, iar Joey pastreaza un pui de gaina si unul de rata ca sa-i alunge singuratatea.
Serialul este unul promitator facand ravagii la vremea lui, cu glume simple, fara clisee, dar foarte amuzante si pline de ironie, cu dovezi pure de prietenie pe care oricine si le-ar dori, cu intrigi interesante care sporesc interesul si cu intorsaturi de situatie cand te astepti mai putin. Este absolut genial si cine l-a ratat ar fi bine sa-l caute pe internet pentru ca nu stie ce pierde. Eu am plans la sfarsitul acestui film. Ganditiva ce au facut fanii lor care i-au urmarit timp de 10 ani...
Sper ca v-am trezit interesul...

sâmbătă, 8 august 2009

4 zile la munte au fost un lucru inteligent...








   Cred ca pot fi usor de acord ca 4 zile la munte au fost o idee foarte inteligenta.
Adica,nu neaparat ca nu m-am relaxat vara asta sau ceva de genul dar pur si simplu ador muntele in toata splendoarea lui
Motivele principale sunt:
1.In primul rand este foarte liniste...fara traficul de la oras,fara agitatie,fara oameni care se injura ca la usa cortului si alte detalii dintr-astea picante.Se aude doar susurul apei care curge la vale si vantul...
2.Aerul este extrem de curat lucru care e foarte bun pentru sanatatea oricarui om,nu doar a mea
3.No Fast Food care sa ma tenteze ca ma ingras :D Uraaa!!! Doar mancare in are liber, facuta in casa :D
4.Este foarte racoare acolo, nu mai e caldura infernala de la oras, sub care te topesti mai rau ca untul.
5.O vacanta cu familia in primul rand nu strica niciodata ;).


Cam astea sunt motivele pentru care ador muntele in loc sa merg la mare. Poate suna grotesc sau oricum revoltator,dar eu intodeauna am preferat sa merg intr-o zona de munte decat la mare.In primul rand, plaja pot sa fac si aici si sa ma balacesc la bazin, dar caracteristicile muntelui le poti gasi,ei bine...numai la munte.La mare poti gasi toate tipurile de oameni in timp ce la munte nu este chiar asa, si masinile sunt peste tot si de fapt nu lipseste la mare nimic care sa nu avem si aici...poate doar mancarea...oricum,muntele ruleaza iar apa rece ce mi-a ajuns pe la picioare a avut un efect inviorator mai ales ca plouase cu o zi inainte si era extrem de rece. Pensiunea la care ne-am cazat a fost excelenta, un loc unde o sa ma intorc cu placere,iar cateii din jurul ei au fost pur si simplu adorabili la fel ca si conditiile de mediu :D.

Si inca odata...a fost un lucru smart sa plec la munte :P

marți, 4 august 2009

Sweet Sixteen

Stiu ca am zis initial ca o sa am doua postari in aceeasi zi,dar sincera sa fiu m-am intors aseara atat de obosita incat nu am putut decat sa-mi desfac cadourile si sa ma culc.
Cum am mentionat in cealalta postare a mea ieri mi-am facut ziua mea de Sweet Sixteen in oras cu prietenii mei. As vrea sa mentionez numele lor aici dar imi este teama ca se vor supara daca le voi posta numele lor pe net, asa ca o sa zic pas. M-am intalnit la ora trei cu 3 dintre baietii cu care am fost in oras care mi-au dat o carte foarte draguta cu anumite versuri de dragoste din Shakespeare, din operele lui. Sunt absolut superbe, aseara am incercat sa citesc cateva cu toate ca oboseala mea trecuse de culmile normalului. Desigur,la inceput m-au intampinat cu o plasa pe care scria " Ia-ma,sunt goala". A fost amuzant.Pe a doua plasa scria "Toti colegii te iubesc".Mi-a ajuns la inima :D.Apoi au venit si fetele.Una mi-a adus un ursulet alb cu roz si cu o fundita rosie, cealalta o carte "Lumini pe zapada" si o crema si ultima,dar nu cea din urma, o bratara si un lantic din argint pentru ca eu port foarteeee mult argint. Abia astept sa ma apuc de carte, am citit descrierea pe spate si pare foarte interesanta. Iar ursul e asa de pufooooosss...Pe la 4 a ajuns si cel mai bun prieten al meu si prietena lui care mi-au adus o vacuta mare si un buchet adorabillll de trandafiri albii...stia ca imi plac trandafirii pentru ca am petrecut o dupa-amiaza intreaga povestindu-i de trandafirii albi pe care i-am primit de la nasii mei de botez. Am mancat o inghetata si am baut in suc la Gelaterie,care au fost foarte bune si am stat la taclale. Chelneritele imi aduceau cate un bon pentru fiecare comanda astfel incat pana sa plecam de acolo aveam vreo 5-6 bonuri, lucru care l-a facut pe cel mai bun priten al meu sa ceara cate un bon pentru fiecare sticla de suc. N-am primit insa, Slava Domnului! Apoi unii vroiau la biliard, in cele din urma, am mers in strand. Am facut pozeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee care o sa le postez aici imediat ce le primesc de la o colega care face niste poze foarte dragute. Ador pozele,d-aia am vrut sa facem multeee!!! Apoi li s-a facut foame. Ne-am intors in centru si am mers la o pizzerie ca sa manance si eu m-am multumit decat cu un suc pentru ca nu puteam sa mananc ceva cald in timp ce eu nu mai puteam de cald. Si in plus, cat am stat la tara m-am ingrasat la loc, deci trebuia sa renunt la Fast Food prin orice fel. Intre timp se cam facuse ora 8 si ceva si noi eram  foarteeee obositii...adica eu cel putin eram terminata...Asa ca mi-am luat cadourile si m-am deplasat acasa by bus bineinteles ca by feets nu se mai putea. Acasa nu am vazut decat patul si cadourile. Am fost norocoasa ca am ajuns cu trandafirii intregi care imediat ce au atins apa au inceput sa infloreasca la loc, mi-am pus jucariile pe marginea patului si felicitarile pe noptiera, langa cele doua carti. Bratara la mana, lanticul mai are de asteptat ca deocamdata am un lantic de aur la gat. Dar vine si randul lui. A fost o zi frumoasa cel putin pentru mine si sunt foarte incantat ca a fost exact in ziua in care am facut 16 ani.
Cam atat ca apo scriu romane...;)
Si...LOVE YOU GUYS!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

luni, 3 august 2009

O Noua Etapa Din Viata Mea

O sa fac acum o postare scurta, lipsita de importanta, care sa marcheze inceputul unei noi etape din viata mea... Nu doresc sa devin sentimentala dar maine, 4 august implinesc 16 ani si o ocazia acestei zile am inceput acest blog unde o sa scriu diferite chestii care mi-au atras atentia, din viata mea sau a altora care sper sa va placa pentru ca intentia mea este sa devin jurnalista daca nu de profesie, atunci ocazional si as vrea sa stiu parerile voastre in legatura cu srierile mele.Deocamdata nu ma pricep foarte bine la sportul acesta, asa ca nu fiti prea duri. Si maine...Sweet Sixteen!